Bruxelles, orașul de sticlă

Nu-i de mirare că Belgia e pe locul 19 în topul celor mai fericite țări din lume. În cinci zile, cât am stat în Bruxelles, am observat că belgienii sunt altfel decât restul cetățenilor europeni. Ei nu sunt atât de stresați, de îngândurați sau atât de grăbiți dimineața. Din contră, sunt veseli și relaxați. Dimineața își duc copiii la școală fără să se grăbească, se îndreaptă spre job fără să-i îmbrâncească pe ceilalți pe stradă sau la metrou, iar după amiaza (în jur de ora 18) îi vezi cum aleargă prin parc sau pe pistele special amenajate pe trotuare; îmbrăcați adecvat și cu căscuțele în urechi. Dacă din întâmplare te afli pe pistele lor, nu e nicio tragedie. Te ocolesc, se uită la tine și zâmbesc. Iar zâmbetul lor face cât o mie de cuvinte; îți dai seama că, distrat fiind să fotografiezi clădirile, mergi pe pista lor, te rușinezi și te dai la o parte. Doar mașinile circulă un pic cam haotic, dovadă fiind că n-am văzut nicio mașină care să nu aibă vreo mică zgârietură.

Dar belgienii au și foarte mult bun simț. Când văd că vrei să fotografiezi ceva, se opresc. Niciodată nu trec prin cadrul tău. Oricând sunt dispuși să te ajute cu informații, iar atunci când nu înțelegi ceva, sunt drăguți și îți explică încă o dată. Funcționarul de la metrou mi-a dat o mini hartă, mi-a spus unde trebuie să schimb și să cobor ca să ajung la Atomium, ba chiar și cât timp fac până acolo. Rețeaua subterană este foarte bine pusă la punct, metrourile circulă ceas.

Bruxelles-ul, ca și Amsterdamul, pare un oraș al contrastelor, dar fiecare are farmecul său. Prima impresie a fost că-i un oraș de sticlă, datorită numeroaselor sale clădiri înalte, cu geamuri din sticlă, în care se reflectă alte clădiri, la fel de înalte sau blocurile aparent banale. Majoritatea, instituții UE – Comisia Europeană (în vreo patru clădiri), EPSO (pentru recrutare personal), Consiliul European și Parlamentul European – sunt toate în aceeași zonă – cartierul european, lângă care se află unul dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri din Bruxelles – Cinquantenaire, creat în 1880 și dominat de Arcul de Triumf.

Trecând de clădirile din sticlă (zona ”Orașului Superior”), te îndrepți spre centrul medieval al Bruxelles-ului – Orașul Inferior. Parcurile din centrul său sunt mici, dar bine îngrijite. Parc de Bruxelles, în fața căruia se află Palatul Regal (Palais du Roi), a fost în epoca medievală teren regal de vânătoare. Acum e plin de tineri care stau pe iarbă. Palatul, refăcut în secolul al 19-lea de Leopold al II-lea în stil Ludovic, este reședința regală oficială. De la Palat, ajungi imediat în Piața Regală (Place Royale), nu înainte de a trece pe lângă Muzeul de artă veche (Musée d’art ancien), Muzeul de artă modernă (Musée d’art moderne) și pe lângă o biserică inspirată parcă dintr-un templu roman, datorită coloanelor. Vizavi, Muzeul Magritte și Muzeul instrumentelor muzicale. În Piața Regală se desfășoară periodic diverse manifestări, concerte, festivaluri (de bere!).

În mai, centrul medieval – Grand Place – este mai animat ca oricând. Plin de terase, turiști, dar și… hoți! Cafenele, cofetării și zeci de magazine cu ciocolată de toate felurile. Vitrine în care îți scalzi ochii și… buzunarele, pentru că nu poți să ajungi în Bruxelles și să nu guști cel puțin un sortiment: bomboane din ciocolată neagră, bomboane cu ciocolată albă, marțipan, ciocolată cu alune, ciocolată cu piper, trufe, macarons, bomboane glazurate cu zeci de condimente, dar și prețuri pe măsură, de la 3 euro, cele mai ieftine și până la 80-100 euro, cele mai sofisticate. Magazine cu gaufres (simple, cu frișcă sau nutella), cartofi prăjiți cu maioneză și ketchup. Desigur, iubitorii de bere trebuie să știe că Belgia e patria berii; ca atare, vei găsi aici o mulțime de magazine cu bere de toate tipurile. De exemplu, dacă în România, Leffe e în două sortimente – blondă și brună, în Bruxelles o găsești în vreo cinci sortimente – blondă, brună, Royale sau cu alcool de 8 și 9 grade. Prețurile la bere sunt mult mai mici în Carrefour (dar și oferta limitată) spre deosebire de magazinele din Grand Place.

O străduță duce către Galeriile Regale (acoperite cu sticlă) – în stânga și în dreapta se află cele mai scumpe magazine din Bruxelles – magazine cu dantelă, cu ciocolată și cofetării. Ca fapt divers, dantela de Bruxelles avea mare căutare la curtea medievală de la Londra și Paris. Regina Elisabeta I avea nu mai puțin de 3000 de rochii din dantelă, iar până în secolul al XVIII-lea, dantela era un lux pe care și-l puteau permite doar cei bogați. Totuși, se pare că lucrurile nu s-au schimbat nici până în prezent sau, cel puțin, nu în cadrul magazinelor de aici.

Ieșind din Galeriile Regale, ajungi la terasele și restaurantele specializate în fructe de mare, dar și… pizza. Aici am crezut că mă aflu în Istanbul, din cauza unor chelneri care tot insistau să luăm masa la restaurantele lor…

Tot în Grand Place poți vedea ”simbolul” Bruxelles-ului, Manneken Pis. În ciuda legendelor care circulă pe seama sa și a celor 300 și ceva de costume create în mod special, băiețelul din bronz pare un kitsch mult prea lăudat de toți. La câțiva pași, o altă statuie despre care se spune că, dacă o vei mângâia, te vei reîntoarce în Bruxelles.

Una dintre cele mai impozante catedrale ale Bruxelles-ului e catedrala St. Michel. Construcția catedralei a început în secolul al XIII-lea și a fost terminată în secolul al XV-lea, de aici și stilurile arhitecturale diferite. Stâlpii sunt decorați cu statuile celor 12 apostoli, vitraliile interioare pictate sunt fantastice, iar pe fereastra din vest e pictată Judecata de apoi.

N-am uitat nici de molecula de fier (cu 9 sfere) și înălțimea de 102 metri – Atomium (aflat în afara orașului) – pe care l-am văzut doar în exterior, deoarece am ajuns abia seara, la ora închiderii.

Indiferent că vrei să vezi Orașul Inferior sau Superior, Bruxelles-ul trebuie vizitat pe jos. Altfel vezi oamenii, clădirile din sticlă și reflexiile sale, arhitectura și coloristica blocurilor, goana mașinilor, bicicliștii (puțini la număr), vitrinele, lebedele de pe lacurile din parcuri, ba chiar și străzile, într-un cuvânt, întreaga atmosferă a orașului…

Pentru cazare, recomand Hotelul Chelton, situat în cartierul european, la câțiva pași de Parcul Cinquantenaire și la 4 stații de metrou de centrul vechi. Restaurantul hotelului este administrat de o familie de români.

 

 

Acest articol a fost citit de 7281 ori

Articole asemănătoare

1 comentariu pentru “Bruxelles, orașul de sticlă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.