Fac parte din generația anilor ’80. Generația care a prins câteva filme și seriale memorabile, generația care monta antena ca să prindă și ceva de pe la bulgari (Studio X – cu filme, dar și seria de desene animate înainte de culcare, Leka Nosht, Deca!), fiindcă am prins și perioada de tristă amintire când Ceaușescu a tăiat emisia programului TVR 2, apoi a redus la două ore emisia programului 1. Mentalitățile de astăzi sunt legate și de ideea că tot ceea ce s-a difuzat în perioada comunistă ar fi fost doar o formă de propagandă. Televizorul, cel mai bun mijloc de propagandă. Însă este greșit, nu toate producțiile difuzate erau de propagandă. Și culmea este că, s-au produs greșeli chiar pe partea propagandistică. Ceaușescu, vrând să arate decăderea occidentului, a permis difuzarea, bineînțeles, cu cenzura de rigoare, a serialului Dallas; s-a obținut exact efectul contrar, pentru că oamenii au fost fascinați, din prima clipă, de americani.
Fac parte și din generația care s-a bucurat, în mod special, de seria doamnei Viorica Bucur: Gala desenului animat. ”Pantera Rooooz”, striga tata. ”Vino repede!”. Și mă duceam. Tom și Jerry, Ciocănitoarea Woody, Chip & Dale. Doamne, nu mă mai dezlipeam de televizor. Sau generația Arabelei (celebru serial cehoslovac); afară, în fața blocului, dezbăteam de zor cu ceilalți copii din cartier ce am face cu un astfel de inel fermecat… Bineînțeles sub urechile și gurile căscate ale… celor care trebuiau ”să audă tot” de pe scara respectivă. Cele cu detectivi – Colombo și Kojak. Ah, și ștrumfii cei albaștri, cu înțeleptul Papa Ștrumf. Cert este că, fie că erau desene animate, fie seriale și filme pentru întreaga familie, filme de aventură, comedii sau polițiste, televizorul ne aduna pe toți în jurul lui.
Apoi, anii ’90 și mirajul american. Toți credeam că lumea ”de dincolo”, occidentul, avea ceea ce ne lipsea nouă aici. Toate nostalgiile și lipsurile din comunism se reflectau în acel vis american. Beverly Hills 90210, Salvați de clopoțel, Santa Barbara, Dallas, Twin Peaks. Și, bineînțeles, ”Tânăr și neliniștit”, serialul american fără de sfârșit. N-am uitat nici de familia disfuncțională a lui Al Bundy sau Caracatița lui Cattani. Sau Heidi, fetița munților și atât de îndrăgita Lassie.
De-a lungul timpului am continuat să văd filme de toate genurile, atât la televizor, cât și la cinema. Însă, anumite genuri pe care le lăsasem cumva, mai la coadă, și-au făcut apariția într-un mod surprinzător. În 2020, m-am înscris la un program de masterat atipic la facultatea de istorie: Istoria ideilor, mentalităților și a culturii de masă. Atipic datorită varietății cursurilor. De la studii vizuale, antropologie culturală, istoria ideilor, cultura de masă, teme medievale în cultura de masă contemporană și până la management de proiect și altele. Astfel, metodologia studiilor vizuale mi-a dat un impuls de a viziona și de a cerceta mai mult despre sintagma ”film și istorie”. Dintr-odată, propaganda apărea din nou în fața ochilor, însă unghiul de abordare era total diferit. Filme în care istoria a fost folosită ca pretext (propagandă, artă, divertisment etc.), filme din care puteam înțelege mentalul și imaginarul unei societăți sau un anumit punct de vedere al unui regizor față de o temă sau o problemă. Și, ca să vă dau un exemplu, am vizionat și analizat filmul ”Nașterea unei Națiuni”, deoarece, odată cu acesta, filmul istoric a intrat în spațiul dezbaterilor publice drept un mijloc capabil să modifice și să influențeze memoria istorică, să creeze stereotipuri și să determine acțiuni de masă. De cele mai multe ori, când vizionăm ecranizări, ne întrebăm, la final, dacă filmul bate cartea sau invers. Și, de fiecare dată, constatăm, cu foarte puține excepții, că un film artistic nu poate reflecta o carte în întregimea sa. Anumite secvențe din carte pot lipsi, pot fi omise intenționat sau pot fi interpretate și reinterpretate prin viziunea regizorală. Iar acest lucru se întâmplă cu orice film artistic, indiferent că este o ecranizare sau nu, o inspirație sau o preluare a unui subiect. Fiecare regizor își pune propria amprentă asupra filmului. ”Amprentă” care are legătură, de cele mai multe ori, și cu biografia sau concepțiile sale de viață ori în raport cu anumite teme, subiecte. De aceea, în cazul unui film istoric putem vorbi despre adevărul istoric subiectiv, pentru că regizorul poate influența sau modifica memoria istorică în cazul unui personaj sau al unui eveniment istoric. Totodată, dacă vorbim despre literatură sau despre o lucrare științifică și despre faptul că generația copiilor noștri preferă filmul în defavoarea cărții, iată cum un film are capacitatea de a influența memoria istorică. Apoi, cercetând biografia regizorului, am constatat că toate problemele sale de viață s-au reflectat în filmul său printr-o prezentare distorsionată a unei anumite categorii; astfel s-au creat stereotipurile negative și prejudecățile. Desigur, vorbind și despre filmele românești, există zeci de exemple controversate, care au influențat memoria istorică. Dar deja aici e o altă poveste. Cert este că acest curs mi-a stârnit un mare interes, iar tema finală a fost legată de o listă cu 10 filme artistice cu un numitor comun; am mers pe ideea mentalităților și, mai exact, ”reprezentarea și percepția dizabilității în filmele artistice (anii 1920-2020)”. Menționez doar unul singur acum – căci altfel m-aș întinde până mâine cu scrisul – The Elephant Man, din punctul meu de vedere, o capodoperă. Imaginile alb-negru care exprimă intens drama personajului principal – prin umbre și lumini, decorurile bine realizate pentru a ilustra exact perioada respectivă – perioada victoriană – circul, spitalul, fabricile; atenția îndreptată către obiecte și detalii.
Apoi, la cel de-al doilea curs, teme medievale în cultura de masă contemporană, am vizionat o serie de filme cu tematică medievală. Iată o reîntoarcere în timp, sub o altă perspectivă. Pe de o parte, multe filme de animație, pe de altă parte, aspectele societății medievale. Filme de aventură, în care faptul istoric servește ca pretext – tip Robin Hood, Ivanhoe; western medieval – Rivalii, filme despre personaje istorice și viața medievală (Decameronul, Ioana d’Arc), filme de parodie (Robin Hood, bărbați in izmene), filme cu eroi sau monștri medievali (Beowulf), filme de dragoste (Tristan și Isolda) și așa mai departe. Și în acest caz am cercetat dacă atitudinea societății medievale se regăsește și în cultura de masă contemporană în privința dizabilității, desigur, în filmele cu tematică medievală.
Așadar, privind retrospectiv, orice film, fie de aventură, fie comedie, fie istoric, fie pentru întreaga familie, poate aduce o nouă perspectivă, deoarece viziunea regizorală este unică. Fiecare film își poate lăsa ”amprenta” într-un fel asupra noastră. Nu ”fugiți” de niciun gen, vizionați de toate! Și încă o chestiune: desigur, experiența vizionării la cinema nu se compară cu vizionarea de acasă. Alta este tehnologia actuală la cinema, datorită experienței vizuale și auditive.
Și, dacă tot vorbim despre cinema, trebuie să vă mai zic că pe 23 decembrie 2022 se lansează ”Lyle, Lyle, Crocodile” / “Lilu, Lilu, Crocodilu’”. Filmul va rula subtitrat și dublat în limba română.
Trailer:
Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2022.
foto cover pixabay.com
