Există date care rămân întipărite în calendar nu doar pentru că marchează un eveniment, ci pentru că simbolizează o reîntoarcere la sursa propriei noastre puteri. Pe 5 iunie 2026, vom vedea la cinema „Masters of the Universe”, un film de acțiune distribuit de InterComFilm.
Pentru mulți, va fi un spectacol vizual despre bătălii și săbii mistice. Pentru mine, însă, este ocazia perfectă de a vorbi despre adevărata natură a puterii. Pentru că, înainte de a fi un personaj pe un ecran, He-Man (interpretat de Nicholas Galitzine) a fost pentru mine o promisiune: aceea că, indiferent cât de vulnerabil te simți sub hainele de „prinț Adam”, undeva, într-un castel interior bine păzit, există o forță care abia așteaptă să fie descătușată.
Skeletorul din spatele tăcerii: când frica poartă chipul eșecului
Dacă în universul Eternia răul are chipul unui craniu gol și vocea lui Skeletor, în universul meu, răul a fost multă vreme mult mai subtil. S-a manifestat prin tăcerea impusă de un handicap de auz care m-a aruncat, încă din anii copilăriei, într-o carapace de izolare pe care nu mi-am dorit-o.
Copilăria mea a fost marcată de efortul epuizant de a citi pe buze. Skeletorul meu personal nu locuia pe Muntele Șarpelui, ci în râsetele colegilor care mă strigau „surda” sau care se amuzau când nu înțelegeam o glumă. Anxietatea se instalase deja. Era teama constantă că voi eșua în a fi „normală”, că lumea mă va privi altfel decât pe ”cei normali”.
Acest Skeletor interior îmi șoptea mereu: „De ce încerci? Nu poți. Nu ești ca ei. Nu poți, nu poți!”. Anxietatea nu este doar o stare; este un personaj negativ care se hrănește cu îndoială. Iar când ești un copil care trebuie să demonstreze zilnic că merită să fie ascultat și ajutat atunci când are nevoie, lupta devine și mai mare.
Sabia Puterii: alegerea curajului în locul „listelor tăiate”
Momentul meu de transformare a venit odată cu o foaie de hârtie. La finalul liceului, când toți tinerii își proiectau viitorul, „Skeletorii” din viața reală – consilieri, unii profesori sau chiar birocrați ai sistemului – au venit cu listele lor.
— „Vrei Jurnalism? Vrei Litere? Imposibil. Acestea sunt domenii bazate pe comunicare, pe auz, pe interacțiune verbală. Sunt pe lista de opțiuni interzise pentru cineva cu deficiențe de auz. Alege ceva tehnic, ceva care nu implică auz.”
Acela a fost momentul în care am simțit, pentru prima dată, ”vibrația” unei săbii pe care nu știam că o dețin. Puterea mea secretă a fost ambiția pură de a refuza limitările impuse de alții. Acela a fost momentul meu de „Prince Adam”. Am avut de ales: să rămân îngenuncheată de teama de eșec sau să ridic propria mea Sabie a Puterii.
Am decis că, dacă nu pot auzi lumea perfect, voi face lumea să mă audă pe mine prin scris. Am ridicat „Sabia Puterii” – care pentru mine era un simplu stilou – și am ales curajul în locul fricii de eșec. M-am înscris la Jurnalism nu în ciuda handicapului, ci parțial datorită lui: pentru că aveam ceva de spus, de scris, de transmis mai departe.
Dincolo de limite: Victoria asupra lui Skeletor
Am pornit pe drumul jurnalismului cu o nevoie acută de a demonstra că POT. Nu a fost vorba doar despre a lua o notă de trecere, ci, din contră, despre a câștiga bătălie după bătălie în ”arena” publică. Scrisul a devenit scutul meu. Fiecare frază scrisă era o bătălie câștigată împotriva anxietății.
În 2026, într-o lume digitală care aleargă după video și podcast-uri, puterea mea rămâne cuvântul scris. Să scrii înseamnă să exiști, să fii auzit fără să scoți un sunet, să fii puternic fără să ai mușchi de oțel.
Skeletorul anxietății a încercat să mă oprească și în facultate. Mi-a spus că nu voi putea lua interviuri, că voi rata esențialul. Dar aliații mei – profesorii care au crezut în mine și pasiunea care îmi activa energia – au fost mai puternici. Am învățat să transform handicapul într-un avantaj: pentru că trebuia să fiu de zece ori mai atentă decât un om obișnuit, să caut mai multe informații, să interpretez și să corelez date obținute și surse.
Și au venit și „trofeele” din această Eternie a scrisului:
- Reporter Blogger European: Timp de trei ediții din care două consecutive, am câștigat acest concurs organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. La categoria Blog, am transformat Politicile Europene – un subiect adesea arid – în povești vii, accesibile tuturor. Fiecare premiu a fost o dovadă că mesajul / textul meu poate trece dincolo de bariera sunetului.
- Bursa de Jurnalism: Am câștigat o bursă pentru jurnalism social care s-a concretizat într-un material de investigație amplă, o lucrare la care am muncit aproape șase luni. A fost momentul în care Skeletorul eșecului a dispărut definitiv.
Aceste realizări nu au fost doar despre ego. Au fost despre o reparație morală. Fiecare articol publicat a fost o palmă peste obrazul celor care au râs de mine în copilărie și un răspuns ferm pentru cei care au vrut să-mi taie visurile de pe listă. Fiecare dintre aceste premii a fost un hohot de râs la adresa Skeletorului meu interior – acea anxietate care credeam că mă poate limita.
„Masters of the Universe” în 2026: Ce înseamnă să fii puternic astăzi?
Puterea nu înseamnă absența slăbiciunii, ci stăpânirea ei. Într-o lume digitală, grăbită și competitivă, în care anxietatea este noua pandemie, lecția acestui film este mai relevantă ca niciodată.
Puterea înseamnă să ai curajul de a-ți scrie propria poveste, chiar și atunci când restul lumii vrea să ți-o dicteze. Puterea în 2026 nu înseamnă să fii perfect. Înseamnă să ai curajul să-ți înfrunți propriul Skeletor – acea anxietate care îți spune că limitările tale te definesc.
Fie că ești un tânăr care se luptă cu presiunea socială, fie că ești cineva care a primit prea multe „Nu-uri” de la viață, te invit să redescoperi magia transformării. Universul este vast, dar cea mai importantă bătălie se dă în interiorul tău.
Poate vă întrebați ce legătură are povestea mea cu lansarea din 5 iunie 2026 a filmului „Masters of the Universe”, distribuit de InterComFilm.
Legătura este însăși esența acestui univers. He-Man nu este despre mușchi și lupte cu laser, ci despre transformarea lui Adam – un tânăr care se simte adesea nesigur și vulnerabil – în cineva care poate purta pe umeri soarta unei lumi. Pentru mine, Eternia este simbolul fiecărei persoane care a fost vreodată „tăiată de pe listă”.
Când voi fi în sala de cinema pe 5 iunie, nu voi vedea doar un film de acțiune. Voi vedea reflectată lupta mea. Skeletor este frica noastră de eșec, este sistemul care ne spune că nu putem, este anxietatea care ne paralizează înainte de a încerca. Iar Sabia Puterii? Ea este acea pasiune – pentru mine, scrisul – care ne activează energia, motorul și ne face să spunem, în ciuda oricărui handicap: „Eu pot! Eu am puterea scrisului!”.
Am învățat că, dacă viața îți cere să fii mai puternic decât credeai, singurul răspuns corect este să devii propria ta versiune de erou. Indiferent ce „Skeletor” îți bântuie viața – fie că e o teamă, o limitare fizică sau o voce care îți spune că nu poți – amintește-ți că Sabia este deja în mâinile tale. Trebuie doar să ai curajul să o ridici.
Pentru că, la finalul zilei, nu contează cât de bine auzi lumea, ci cât de tare reușești să faci lumea să te audă pe tine. Prin puterea voinței, prin puterea cuvântului, prin puterea scrisului. Nu poți? Ba poți!
Acest articol a fost scris pentru proba extra-concurs InterComFilm lansată via SuperBlog.
Notă: fotografia de cover a fost generată de AI.
