Când imposibilul devine posibil

“Pentru a converti omul în OM se cade nu a-l amputa ci a-l lăsa să se exprime el însuși, a oferi un țel aspirațiilor lui și un teritoriu energiilor lui. A transforma înseamnă a elibera.” Antoine de Saint Exupery

Săptămâna viitoare, România va fi reprezentată, pentru prima oară, la o competiție oficială de paraclimbing, de Flavius și Alin. În urmă cu doi ani, juniorii au venit de la școala pentru deficienți de vedere din București la sala de cățărat unde este antrenor Claudiu Miu.

În România există 697.169 persoane cu dizabilități, din care 60.859 sunt copii cu dizabilități. Dezvoltarea copilului cu dizabilități este strâns legată de asigurarea dreptului la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. Astfel, conform Legii nr. 272/2004, ”îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în acordarea de ajutor adecvat situației copilului și părinților săi ori, după caz, situației celor cărora le este încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare a personalității lor.”

Claudiu Miu are 31 de ani și susține copiii si tinerii cu nevoi speciale să practice escalada ca metoda de adaptare și integrare socială. În 2014, Claudiu a înființat Asociația Climb Again, ”la puțin timp după ce am realizat că, în ciuda deficienței pe care o aveam, mă puteam cățăra și puteam ajunge în vârf.”

Pasiunea pentru cățărare o are de la fratele său mai mare. ”El m-a dus la sala de escaladă și la munte acum mai bine de 16 ani”. Claudiu Miu a fost campion multinaţional şi balcanic la escaladă. În 2009 şi în 2010 a câştigat Cupa Mondială de la Munchen, fiind desemnat cel mai bun căţărător român. Însă în 2010, s-a îmbolnăvit. A fost diagnosticat cu boala Lyme şi poliartrită asociată; a zăcut mai bine de trei ani, dar datorită fratelui său, a soției și a prietenilor, s-a mobilizat să lupte cu boala. Apoi, în 2014, sprijinit de Asociatia Assoc și Hope and Homes for Children Romania, Claudiu a pornit în expediţie, împreună cu Jaggi, un avocat indian din New Delhi, cu intenția de a cuceri un perete de 700 de metri în munții Atlas. Iar ”Beyond limits”, scurtmetrajul regizoarei Nora Dorian despre expediția din Maroc a câștigat premiul cel mare – cel mai bun documentar la Cannes Short Film Festival 2015.

Până acum, a lucrat cu cel puțin 200 de copii și vrea să ajungă să lucreze cu cât mai mulți. Nu are o procedură de selecție. ”Toți se pot cățăra într-un fel sau altul. Fie că sunt dizabilități fizice, nevăzători, surzi sau cu membre amputate, fie intelectuale, fie neuro-motorii. Sunt cățărători din fiecare categorie cu care lucrăm. Nu se poate spune că unii copii se cațără, iar alții, nu. Venim în întâmpinarea lor cu o abordare individuală și, pentru fiecare copil, indiferent de deficiența lui, găsim exerciții și soluții care să ajute la dezvoltarea lui. Mulți copii cu deficiențe de auz și de vedere stau în internatele școlilor speciale. Ei vin cu precădere din zona de sud a României; majoritatea stau în zone rurale și au condiții materiale precare. Stau în București din septembrie până în iunie. Dar vin aici și copii cu deficiențe care locuiesc în București și vin impreună cu familia la cățărat, dar și copii cu deficiențe din centre de tip familial din grija DGASPC-urilor și din asociații cu care avem parteneriate. ” continuă Claudiu.

Claudiu a format o echipa complexă de specialiști care lucrează cu pasiune: instructori, antrenori, kinetoterapeut si psiholog. ”Este un mediu prietenos, de joacă, plin de energie pozitivă. Nu știu dacă este greu, știu că este plăcut și plin de satisfacții.” spune el.

Schimbările încep să se producă încă de la primul antrenament. ”Am în minte exemplul copiilor nevăzători și timiditatea, și frica lor de a face primul pas și de a prinde prizele, de  a se desprinde de sol. Ușor, ei au descoperit o nouă lume și o nouă pasiune. Pentru ei este o experiență de neimaginat pentru noi.  Am făcut deseori exerciții legat la ochi ca să înțeleg mai bine ce înseamnă cățăratul pentru ei.” spune Claudiu.

”Sportul este foarte important pentru dezvoltarea motricității, dar și a personalității copilului cu dizabilități” spune Ana Hojda, psihopedagog în învățământul special.

În iulie, Claudiu și echipa sa au fost în cantonament la Sinaia. Primul cantonament dedicat copiilor cu deficiențe de vedere. ”A fost un cantonament de 6 zile în total. Înainte de cantonament am fost acasă la fiecare, în mai multe zone din țară (Slatina, Caracal, Tîrgu Jiu, Mangalia) să cunoaștem mai bine familiile și greutățile lor. Am căutat să facem cât mai multe activități cu ei pe lângă cățărat (Aventura Parc, Aqua Parc, plimbări, mers pe munte). Cîțiva dintre ei au cățărat trasee pe care mulți cățărători nu le pot face. Ei sunt cățărători nevăzători care vor merge la concursurile internaționale și, foarte probabil, vor ajunge să și câștige unele concursuri.” Al doilea cantonament a fost dedicat copiilor cu deficiențe de auz. Ei s-au bucurat de sprijinul multor oameni care le-au facilitat accesul gratuit în mai multe locuri. Nu au avut sponsorizări pentru acest cantonament; totul a fost muncă voluntară, însă ”pentru copii a fost cea mai spectaculoasă vacanță din viața lor.” spune Claudiu.

Vorbind despre cele mai mari bucurii și succese, Claudiu consideră că sunt mai multe momente importante. ”Primele au fost momentele când copiii și părinții ne sunau după primele antrenamente și ne spuneau de schimbările din viața lor. Un alt moment ar fi că ei aparțin acum unei comunități, sunt tratați normal și apreciați acolo unde mergem. Cel mai important este schimbarea din viețile lor.” În plus, Claudiu a alergat și la Maratonul București, iar copiii de la Climb Again au fost la primul lor concurs internațional.  El nu și-a pus niciodată problema să renunțe. ”Greutăți și obstacole au fost multe, sunt și vor mai fi. Suntem conștienți de asta și nu ne putem opri indiferent de circumstanțe.” spune Claudiu.

Claudiu intenționează să mai plece în cantonamente și tabere. ”Ceea ce fac acum este foarte complex și sunt dedicat 100% în a contribui la schimbarea vieților acestor copii. Faptul că eu mă pot cățăra cu acești copii este ceva extraordinar pentru mine. Familia este alt dar de la Dumnezeu de care mă bucur din plin.”

Pentru viitorul apropiat, Claudiu vrea să construiască un perete de cățărat în Școala pentru deficienți de vedere din București. ”Pentru că mulți dintre ei nu pot ajunge la sala de escaladă, deși își doresc mult asta, vom ajunge noi la ei.” De asemenea, își dorește să transforme proiectul Climb Again în curs permanent al școlii pentru deficienți de vedere din București. ”Vrem ca toți cei 120 de copii ai școlii să beneficieze de cel puțin un antrenament bilunar, prin care să le îmbunătățim percepția spațiului și orientarea, capacitatea de memorare și rezolvare a problemelor, și care să le dea curajul și încrederea în sine pentru oviață independentă ca adulți.”

Claudiu Miu arată, în acest fel, că atunci când ai voință, orice este posibil. „Caţără-te din nou, depăşeşte imposibilul” este chiar motto-ul asociației Climb Again. Însă ei, cei care fac posibil, au nevoie, totuși, să-i susțineți pentru ca proiectul lor să se dezvolte.

Echipa Climb Again:

climbagain0

climbagain1 climbagain2 climbagain3

foto Claudiu Miu – Climb Again

Acest articol a fost citit de 5157 ori

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.