Evadare în weekend: Cheile Vârghișului și Castle Hotel Daniel din Baraolt

by Irina Bartolomeu

O zonă spectaculoasă de evadat într-un weekend: Cheile Vârghișului, aflate la limita dintre județele Covasna și Harghita.

Cum ajungi:

Exista doua căi de acces: din satul Merești (jud. Harghita) și din satul Vârghiș (jud. Covasna). Noi am ales cea de-a doua variantă, din satul Vârghiș. 

La intrarea în Chei, trebuie achitată o taxă de 5 lei/ persoană. Elevii, studenții și pensionarii plătesc 3 lei. 

Sunt trei trasee marcate:

1. cruce albastră – traseu de dificultate redusă, aprox. 4 km, cu o mulțime de podețe care traversează apa, și peșteri ce pot fi vizitate.

2. dunga galbenă – un traseu ceva mai dificil, care traversează cheile pe deasupra lor. Nu este indicat pentru adulții cu rău de înălțime și nici pentru copii. 

3. cerc roșu – traseul traverseaza cheile ceva mai sus decât traseul cu dunga galbenă.

Noi am ales traseul marcat cu cruce albastră. Sunt 9 podețe din lemn, unele sunt suspendate pe cabluri, deasupra apei, altele sunt fixe, pe peretele de stâncă al cheilor. Podețele sunt aproximativ în stare bună, la unele mai lipsește câte o șipcă, dar se pot traversa cu atenție. 

În peșterile (122 la număr!) din Cheile Vârghișului trăiesc 17 specii de lilieci, printre care și câteva specii rare, cum ar fi liliacul cârn sau liliacul cu urechi mari. Nu uitați să vă luați lanterna și să fiți echipați cu încălțăminte adecvată, de munte și, bineînțeles, să aveți sticle cu apă pentru hidratare.

Din loc în loc sunt panouri de atenționare, pentru că aici poți vedea ursul brun, vipera comună, acvila țipătoare, salamandra de foc. Fiindu-mi frică de șerpi, am mers cu grijă și cu ochii-n 14. Altfel, peisajele sunt spectaculoase, traseul a durat cam 5 ore dus-întors și asta fiindcă nu ne-a grăbit nimeni, ne-am oprit de n ori pentru a face fotografii:

Unde te poți caza:

Noi ne-am cazat la Castle Hotel Daniel din Baraolt, un loc absolut minunat. 

Și totuși, a spune despre un lucru doar că este „minunat” poate însemna mult prea puţin faţă de valoarea acestuia. Cu atât mai mult atunci când vorbim despre un obiect care face parte din patrimoniul naţional. Trebuie să îl vezi, să îl auzi, să îl simţi în realitate, să poţi studia şi analiza fiecare bucată în parte, fie că este vorba despre o pictură murală, fie un stil arhitectural, fie un dialect ori un meşteşug tradiţional, astfel încât să-ţi rămână în memorie pentru multă vreme. Trebuie, practic, să descrii ceea ce ai simţit, ceea ce ai văzut şi nu numai atât, să promovezi şi să contribui la rândul tău şi în felul tău. Ceea ce fac Cronicarii Digitali (datorită cărora am ajuns la Castle Hotel Daniel) prin studierea şi promovarea patrimoniului cultural pe reţelele sociale înseamnă enorm pentru generaţiile actuale, dar şi viitoare. A pune în valoare aceste aspecte înseamnă să contribui la salvgardarea patrimoniului naţional. De aceea, la rândul meu, vreau să vă povestesc câteva lucruri despre un obiectiv aflat în categoria A a monumentelor istorice: Castelul Daniel din Tălişoara, construit în 1680 de un nobil, a fost renovat de doi tineri care şi-au dorit să-i redea strălucirea de altădată. Astfel, pe pereţi pot fi văzute picturile murale vechi de sute de ani, ieşite la lumină de sub straturile de tencuială şi var sau fiecare cameră cu propria poveste în spate. Demne de menţionat sunt şi sculpturile (monumentul heraldic de pe faţada castelului) de Renaştere târzie ori ferestrele semicirculare, cu blazonul familiei în fronton. Într-o ţară care trece prin procese de modernizare şi transformare socială ce duc la deteriorarea şi dispariţia a tot ceea ce ţine de istorie, tradiţie, cultură, este de apreciat faptul că unii înţeleg valoarea şi, implicit, protejarea patrimoniului naţional. Istoria poate reveni, astfel, la viaţă prin cuvinte, fotografii sau clipuri video…

 

You may also like

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe