Dragă Tată,

Am discutat noi, de-atâtea ori, câte-n lună și în stele. Mereu ai fost alături de mine, mereu ai investit în mine și m-ai sprijinit necondiționat. Mereu mi-ai spus ”Poți!”, deși în sinea ta poate credeai că nu pot. Dar niciodată nu mi-ai spus că nu pot. Mulțumesc, tată, că m-ai învățat să lupt pentru orice, să cred în… ”pot”.

Ți-a plăcut să înveți, să studiezi. Mereu te vedeam cumpărând cărți, citind și notând la biroul tău din sufragerie. Mereu mi-ai spus că o carte e cel mai de preț dar pentru viitorul meu. Mulți ani te-ai rugat de mine să termin facultatea. Jobul, banii și cheful de distracție m-au făcut s-o tărăganez mult timp. Într-un final, m-am reapucat de ea. Am terminat-o, dar pentru tine era deja prea târziu… În ziua în care am luat licența, am trecut cu diploma pe la tine și ți-am spus… Nu știu să-ți explic ce ușurare, dar și bucurie totodată am avut în clipele acelea… Mașina ta de scris, cărțile scrise de tine sunt la loc de cinste în bibliotecă. Manuscrisele tale își așteaptă frumos rândul pentru a vedea lumina tiparului. Am o datorie mai mult decât morală față de tine. Mulțumesc, tată, că m-ai învățat să apreciez cuvintele, cartea și mai ales să învăț…

Fiind plecat din Maramureș de peste 40 de ani, aveai de fiecare dată lacrimi în ochi când îmi povesteai despre bunici, despre prietenii și colegii tăi de școală (nu știu ce mai fac doctorul Scăunaș, nici chimistul Druță), despre Valea Marei, despre scăldările în Iza, jocurile și patinatul cu patine din lemn. Astăzi, cu atât mai mult îmi doresc să revad Maramureșul tău iubit. Nici nu știu dacă mai există acum casa bunicilor. Dacă se mai respectă acele tradiții de Crăciun despre care îmi spuneai cu atâta patos. Crăciunul s-a născut la sat, îmi ziceai tu în fiecare an. Astăzi zic că nu mai e Crăciun fără tine… Mulțumesc, tată, ca m-ai învățat să iubesc satul românesc și tradițiile sale…

Mereu mi-ai povestit despre Maramureșul în care se horește adevăratul cântec românesc și știu cât ți-ai dorit să lucrezi la redacția de muzică populară. Ai investit ani întregi într-o colecție de benzi de magnetofon, casete și cd-uri și ți-ai notat în caiete ce se găsea pe fiecare. Tot zic că ar trebui să-ți digitalizez muzica, pentru eternitate, însă timpul nu mă ajută astăzi și nici magnetofonul care păstrează și acum urmele tale. Mulțumesc tată, că m-ai învățat să apreciez muzica în toate formele sale, deși n-o auzeam pe de-a-ntregul…

Ți-a plăcut să călătorești în toată lumea. Păstrez și astăzi vederile de prin orașele și țările cutreierate. Trei sertare pline cu vederi și jumătate de bibliotecă este cu cărțile de artă, atât de iubite de mama și de tine. Mulțumesc, tată, că m-ai învățat să iubesc frumosul…

Cred însă că, abia după atâția ani, îmi dau seama de adevăratul sens al cuvintelor tale: ”Orice lucru trebuie făcut la timpul potrivit.” Dragă tată, cred că asta este ceea ce regret din tot sufletul: că n-am apucat să-ți spun ”Mulțumesc!” la timpul potrivit. Atunci când încă mai erai lângă mine. Mereu ai fost altfel, tată, mereu ai fost cel mai bun tată pentru mine.

Și mai sunt atâtea de povestit. Au trecut aproape 7 ani… Ți-am adus niște flori și o scrisoare, dar ne vedem tot aici și duminica viitoare. Sper ca, acolo unde ești tu acum, să citești sau sper să auzi ce-ți spun. Atât mai vreau să-ți spun: Mulțumesc, tată!

eu și tata (Petru Codrea)

Mulțumește și tu părinților tăi! Astăzi, acum. Nu mâine, nu poimâine, s-ar putea să fie prea târziu…

Acestea pot fi clipuri video de maximum 30 de secunde, mesaje text sau poze cu părinții alături de mesaj, pe care le postezi apoi pe contul personal de Facebook cu tag către pagina Mulțumesc Părinților și folosind hashtagul #multumescparintilor. Trebuie să trimiți scrisoarea și printr-un mesaj către pagina Mulțumesc Părinților pentru a te înscrie astfel în concurs și a putea câștiga, prin tragere la sorți, premii în valoare de 500 de lei fiecare.

Acest articol a fost citit de 3973 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

1 thought on “Dragă Tată,

    Mandache

    (28/03/2017 - 00:31)

    Foarte frumos! Profund. Despre asta este viata. Amintiri, sentimente, muzica, emotii, familie… Frumos scris.

    [Raspunde]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge