Babele evlavioase și judecata de apoi

Sunt atee, nu cred în dumnezeul vostru și nici în alți zei. Dar ceea ce mă enervează profund sunt judecata și disprețul față de opiniile diferite. În general, faptul de a fi contra curentului și, în special, contra preceptelor religioase înseamnă a fi etichetat nu drept un nebun, ci un rău, un anormal și un… afurisit.

Orice bun creștin știe că în scriptură este condamnat prostul obicei de a-i judeca pe alții: „Omule, dacă tu judeci, n-ai iertare, căci judecîndu-i pe alții, te condamni pe tine“ (Romani, 2,1).  Dar sunt prea puțini buni creștini care să-și vadă bârna din proprii ochi.

Bunul creștin este umil, modest, își iubește aproapele, dar și dușmanul, nu judecă, nu face rău și nu vrea răul nimănui.

Sintagma de bun creștin nu se aplică și babelor evlavioase care se duc duminică de duminică la biserică, ascultă slujba cu patos, îngână și-și fac cruce până fac febră musculară la braț, aprind lumânări la vii și la morți, însă ele n-au mai păstrat pentru dumnezeu decât respectul de a-i pune majusculă, vorba lui Cioran. Sunt babele care, de luni până duminică, inclusiv în biserică, nu fac altceva decât să se uite la tine și să te judece: ”N-ai făcut bine așa, trebuia să faci așa, fiindcă așa trebuie!” Sunt babele deținătoare ale adevărului absolut. Le vezi cum se mobilizează împotriva ta dacă te manifești contra curentului, de fapt, contra preceptelor lor religioase și vezi cum încep să-ți numere relele, să-și ia rolul de judecător-călău, te așteaptă cu sabia dreptății în mână, de parcă ar vrea să-l scutească pe dzeu la judecata de apoi.

Ferească sfântul să intri în gura spurcată a lor, că te afurisesc de nu te vezi. Nu-ți vine să crezi că ai de-a face cu atâția ”buni creștini” plini de ură, gata să te afurisească atunci când încalci dogmele lor. Sau alți ”buni creștini” care, supărați că nu sunt apreciați așa cum gândesc ei, la adevărata lor valoare, devin invidioși, propovăduitorii teoriilor conspiraționiste, clevetesc, judecă și se supără și mai abitir pe lumea înconjurătoare.

Și atunci apare întrebarea: ce scriptură au citit de au așa un dispreț față de… aproapele, față de opiniile lor diferite în privința oricărui subiect, nu numai a dogmelor religioase? Constat, de fapt, că au o totală lipsă de respect față de valorile pe care ei înșiși pretind că le propovăduiesc. Și îmi permit să spun – în nimicnicia mea – că nu-i suport și nu vreau să am de-a face cu astfel de ”buni creștini”.

foto eparhiaargesului.ro

Acest articol a fost citit de 6187 ori

Articole asemănătoare

1 comentariu pentru “Babele evlavioase și judecata de apoi

  1. Pot fi de acord cu tine în multe puncte, desigur, ca unul care trăiește asta „la firul ierbii”. Pot fi de acord că există astfel de creștini, dar ține de zona unde locuiesc și de preotul ce-i păstorește. De zonă pentru că sunt localități retrase unde oamenii se știu bine între ei și practic filmul vieții lor doar acolo se desfășoară, cu bune și rele, dar se poate întâmpla ca și-n buricul târgului să găsești bârfitori, inclusiv, dacu nu chiar mai ales, în jurul televiziunilor doritoare de rating. Contează și preotul de-i păstorește fiindcă dacă le ții parte și nu îndrăznești să iei taurul de coarne, gândind că-ți pierzi partea leului, rezultatul e dezastruos.
    Bine, trebuie să recunoaștem că unele persoane, indiferent de cât de mult ar fi școlarizare, chiar și prin pedagogia vieții ori prin anumite suferințe sufletești și trupești, nu se schimbă, pe ideea că năravul din fire nu are lecuire.
    Există, crede-mă (și am tot analizat asta în timp), cam în fiecare localitate, persoane care se regăsesc în profilul psihologic al lui Iuda, alții ca Petru, alții ca Ioan, găsim oameni vulcanici, oameni clevetitori, oameni care ar fi oricând dispuși să te vândă, oameni care, dimpotrivă, ți-ar da totul și te-ar așeza la masă fără a avea vreo pretenție, oameni și oameni.
    Drept care, dincolo de faptul că nu polemizez cu tine pe ceea ce înseamnă credința, respectând alegerea ta de a nu crede, consider că persoanele care aud și citesc spre a pune în practică doar ceea ce le convine și când li se cuvine din cele redate de Scriptură, sunt persoane fără un țel în viața spirituală, sufletească, sunt persoanele care se mulțumesc cu cele 5-6 roade/fructe făcute într-un an, și alea acre, deși, dacă ar fi să te iei după umbra fălniciei lor, ai zice că or să rodească mai abitir decât o întreagă livadă, asta dacă mi se permite analogia.
    Altfel, sincer, chiar dacă aici nu am reușit să stârpesc această buruiană a fariseismului, am diminuat mult hegemonia ei, chit că la început am fost „taxat” de galerie. :))
    No, cam atât, răbdare fără tutun dinspre partea ta și o cruce mare, tot spre răbdare, dinspre mine.
    Faină zi să fie la voi, Irina!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.