Trage jaluzeaua sau aprinde lumina ca nu te aud!

“Auzi greierii ce frumos canta!” imi spunea un tovaras de joaca pe vremea cand imi petreceam vacantele de vara la tara. Pana tarziu, la asfintit, stateam in iarba, ne jucam si depanam povesti. “Nu, nu-i aud. Insa imi imaginez ca-i vad aici, langa mine, cum canta la chitara”, ii raspundeam eu in gluma. “Atunci hai la iazul cu broaste. Astea oracaie tare”, imi zicea el. Ajunsi la iazul cu broaste, aveam sa vad o droaie de broaste, unele mai mici, altele mai mari, verzi, maro sau patate. Le vedeam, dar nu le auzeam. Avand un handicap de auz, pentru mine vazul a fost cel mai important lucru. Ochii sunt si acum urechile mele. De multe ori mi se intampla sa zic “Trage jaluzeaua sau aprinde lumina ca… nu te aud”.  Probabil cineva ar izbucni in ras. Insa cine stie, realizeaza cat de importante sunt lumina si vazul, in general, pentru un hipoacuzic. Si nu numai. Cu siguranta ati observat ca in cazul nevazatorilor, “fenomenul” se petrece exact invers. Celelalte simturi sunt mai puternice, mai ascutite. Urechile sunt baza. Zgomotele produse de anumite obiecte sau factori conteaza foarte tare pentru un nevazator.

A locui intr-o casa oarba, adica fara ferestre, caci aceasta este provocarea Gealan prin care trec Cristina Bazavan si Cetin Ametcea, ar fi aproape de situatia unui nevazator. Dintr-odata ramai fara lumina, fara posibilitatea de a vedea lucrurile, obiectele din jur ori oamenii asa cum sunt. In adevarata lor infatisare.   Intr-o casa oarba toate sunt terne, cenusii, false. Mergi pe bajbaite si incerci sa distingi lucrurile. Te simti izolat de tot si toate. Eu, cel putin, m-as simti pierduta. Sa nu vad si sa nu aud inseamna mai mult decat o provocare.  Inseamna frica. A locui intr-o casa oarba in care toate par terne, in ciuda folosirii unor lumini artificiale, false, iti da senzatia ca te afli intr-o casa stranie. Nu mai spun de senzatia de claustrofobie.   Intr-o casa care, poate pentru unii ar parea romantica, iar altora li s-ar infatisa o scena desprinsa parca dintr-un film de groaza. Oricate lumanari ai aprinde si oricate veioze, lampadare, lustre, lumina creata este falsa. Obiectele din jur sunt inselatoare. Nimic nu mai pare real… Paradoxal, ca in pestera lui Platon, lumina este cea care te ajuta sa vezi lucrurile asa cum sunt. Lumina de afara, lumina naturala.

Cu ceva timp in urma, am fost la o scoala speciala de ambliopi. Nici nu va imaginati cum se chinuiau acei copilasi. Totul se rezuma la pipait si auz… Cei care sufera de ambliopie disting extrem de greu lucrurile si obiectele din jur. Toate sunt cenusii si incetosate. Culorile sunt undeva departe…  Unii citeau din cartile lor speciale (in Braille), pipaind rand cu rand, altii incercau sa construiasca diverse forme din cubulete de lego, iar alti copilasi mergeau pe hol in sir indian, tinandu-se unul de altul. Copii care se simt izolati in lumea lor. O imagine trista. Dar care, din pacate, exista.

Nu-mi spuneti ca a locui intr-o casa fara ferestre poate fi o atmosfera romantica la lumina lumanarilor sau a veiozelor, nu-mi spuneti ca puteti avea parte de liniste, caci… nimic nu e ceea ce pare a fi.

O fereastra iti aduce optimism si energie, iti incarca bateriile pentru intreaga zi. Oricat ai fi de trist sau de suparat, este suficient sa privesti in jur. Culoare si… viata! Important este ca fereastra nu iti obtureaza senzatia de realitate. In plus, a avea o fereastra deschisa inseamna sanatate. Nu degeaba-i vorba proverbului ca unde nu intra soarele pe fereastra, intra doctorul pe usa. Iar ratiunile economice ar fi poate cele din urma.

Cristinei Bazavan ii doresc multa putere sa treaca peste aceasta provocare. Initial ma gandisem sa-i recomand… Vivaldi. Sa asculte fiecare anotimp datorita optimismului peste care si-a pus amprentele celebrul compozitor. Dar… cum sa asculti “Primavara” cand prima idee care-ti vine in minte este sa deschizi geamurile larg? Sa auzi ciripitul pasarelelor, sa vezi iarba, florile si copacii inmuguriti, sa zambesti soarelui datator de viata… Ii recomand, asadar, sa iasa cat mai mult din casa cea oarba si sa se bucure din plin de lumina, de culoare si de viata… Lumina, deschidere si perspectiva!

gealan1

un articol pentru Blogal Initiative & Gealan

Acest articol a fost citit de 10498 ori

Articole asemănătoare

4 comentarii pentru “Trage jaluzeaua sau aprinde lumina ca nu te aud!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.