Pitipoance cu cizme peste genunchi, cersetori ce dorm pe trotuar, folkisti si rockeri in tabere distincte, motoare de fite, bijuterii handmade ce se vand intr-un targ improvizat ad-hoc, cozile obisnuite la celebrele clatite trase-n Vama, vile peste vile si alte vile si hoteluri in plina (re)constructie, dale de piatra de zeci de metri peste nisip si iarba, tarabe cu haine hippie, librarul – un loc demodat, sezlonguri moka dar impuse de o consumatie de 40 de lei, mitocanu’, bibi, hamsii, pizza, terase, fuste orientale, Pasarea Colibri, bere, hamace, baldachine si zdranganeli de chitara pe alocuri. Pe zi ce trece, Vama Veche se transforma intr-un kitsch. Vama nu mai are acelasi farmec de acum 30 de ani si nici nu-l va mai avea vreodata. Candva, un rai al iubitorilor de natura, corturi si muzica buna, iar astazi un rai al pitipoancelor si cocalarilor care-si duc veacul in singurul hotel de 3 stele “ancorat” pe plaja.
Trecand peste toate astea, Vama incearca sa-si pastreze un liber spirit in “cuget si-n simtiri”. De unii inteles altfel. Probabil ca pentru mine e ciudat sa-l vad pe vamaiotul intins pe trotuar si care avea la picioare o cutie inscriptionata cu “1 leu sa ma trezesc”, pe cel rapus de arsita ori prea multa vodca/bere ce dormea de-a binelea pe un fotoliu pufos de pe terasa, dar iti dadea impresia ca citeste, pe rockerul care-si lustruia de zor motorul, barbatii imbracati in rochii si peruci, genuri muzicale comerciale in boxe date la maximum, batrani costelivi care abia se mai tineau pe picioare, cadeau, se ridicau si trageau cu nesat din sticla de vodca, tone de gunoaie, semn ca si ecologistii s-au saturat s-o mai salveze.
In fiecare an, Vama te surprinde. Ca sa te simti bine in Vama, trebuie sa nu-ti pese de ceea ce vezi in jurul tau, sa ignori orice ti s-ar parea ciudat, nelalocul lui ori kitchos. Altfel, vei pleca, la fel ca si mine, cu o mare dezamagire. Ca Vama Veche nu mai e ce-a fost.
11 comments
Sunt ani buni de cand Vama nu mai e ce-a fost. De ce revii, daca stii ca vei fi dezamagita?
Dupa cum prea bine stii, de cand e lumea, speranta moare ultima. Ma mint si sper sa regasesc ce-a fost candva. Da-mi voie sa sper si sa visez ca inca se mai poate.
In coltul din nord inca mai e un pic de liniste. Unde sa speri… ca nuvezi ce e in rest. Evadez scurt, pana la alimentara, si ma retrag incercand sa nu vad nimic in jur. Si sa sper ca e doar un vis urat. Mi-e dor de strada mare plina de pietricele, udata cu furtunul la amiaza…
Las Vama pentru luna august, nimic nu se compara cu o saptamana in Vama alaturi de prieteni 😀
De ceva vreme locatia a devenit una de a expune si etala ceva iesit din comun, indiferent daca e de bun gust sau nu, si mai mult de atat a devenit una comerciala si profitabila pentru cei intreprinzatori si care fac “bussines-uri”
Se mai gasesc plaje pustii inca pe care poti sa iti faci veacul in liniste. Dar de ce ai vrea asta? Eu unul nu-mi doresc asta.
Chiar se mai gasesc? Scrie un articol sau da-mi pe meil 🙂 Eu caut plaje din astea pustii; nu-mi place sa ma inghesui cu cearseaful langa altii, plus ca noi mergem cu catelul la mare si urasc comentariile de genul – tine-ti cainele in lesa ca polueaza plaja/apa etc
Blonda aia din poza e… cumva. :p
Anul acesta inca nu am ajuns la Vama Veche. Urmeaza sa imi strang gasca de prieteni si sa fugim pana acolo pentru cateva zile de relaxare si bronzare.
[…] faine in 2013 pe care nu le pot trece cu vederea au fost plimbarile prin Sighisoara, Brasov, Vama Veche. Un tur al bisericilor fortificate din Transilvania cu o masina in teste – Toyota Auris […]
[…] in ultimii 3 ani, cu tot cu catel. (Luc vamaiotul, i-am zis.) Pentru ca… oricat as zice ca Vama Veche nu mai e ce-a fost, eu tot acolo ma duc. Fac abstractie de tot si de toate si atunci imi place. Imi […]