Ați văzut noul doodle Google pentru Ziua Națională a României de anul acesta? În 2015, noul doodle conține un element din creația lui Constantin Brâncuși – Coloana Infinitului.
Sf. Andrei este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă chiar crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc. Deoarece era pescar, sf. Andrei e considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor.
Facebook sărbătorește St. Andrew’s Day (#StAndrewsDay) pentru utilizatorii scoțieni, știindu-se că pe 30 noiembrie este Ziua națională a Scoției. Intenția e lăudabilă, însă Facebook o dă în bară afișând steagul României!
Google se ”joacă”, an de an, cu factorii care stau la baza PageRank-ului. De fiecare dată, schimbă algoritmii astfel încât te trezești că de la PR4 ajungi la PR0 și invers, fără să știi de ce. Mai multe despre PageRank, puteți citi aici.
RedWebDesign publică un infografic cu acești factori. Adevăr sau mit?
Pe 3 Decembrie, în întreaga lume, se celebrează Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. În România există 697.169 persoane cu dizabilități, din care 60.859 sunt copii cu dizabilități.
Niște oameni s-au gândit că ziua asta n-ar trebui să treacă neobservată și au pus la cale o serie de evenimente reunite sub numele 3DecembrieALTfel. Evenimentele se vor desfăşura cu sprijinul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.
Tot ceea ce s-a întâmplat după tragedia #colectiv, toate mobilizările de fapte bune și, mai ales, ieșirea oamenilor în Stradă se datorează social media. Un fapt pe care l-a recunoscut și Cristian Tudor Popescu în cadrul unui talk-show tv. El a spus, referindu-se la puterea Facebook, că generațiile actuale sunt mai inteligente decât generațiile Revoluției 1989. Social media arată, a nu știu câta oară, unitatea românilor în fața problemelor. Trebuie să recunoaștem și că, în ultimii ani, primele noastre surse de informare au fost furnizate de social media. Era firesc, deci, să apară schimbări majore în media, iar canalele clasice de comunicare (tv, radio, print) să fie depășite de noile tehnologii. Pe de altă parte, vorbind despre jurnalismul de calitate, putem spune că acesta s-a reprofilat în online, chiar dacă jurnaliștii buni îi numeri pe degete.
Comisia Europeana
Pe la începutul lui aprilie, revoltată fiind de cum se face social media în România, am scris un pamflet prin care am încercat să atrag atenţia asupra unor situaţii jenante întâlnite în domeniul ăsta: furtul de imagine (foto-video), textul copy-paste, emoticoanele inutile şi abundenţa hashtag-urilor. Când am început să lucrez în domeniul social media, am avut (şi încă mai am) câteva obiective (ca să nu zic reguli) clare în minte:
- Responsabilitate
Nu poţi scrie orice. Nu poţi face orice. Nu-i poţi copia pe alţii. Nu poți fura de la alții. Nu există „merge şi aşa”. Reprezinţi, practic, vocea instituţiei sau a companiei pentru care lucrezi. Vocea profesionistă, vocea responsabilă să furnizeze informaţiile de interes public. De aceea, a fi social media admin înseamnă o mare responsabilitate. Mai ales pentru conturile Reprezentanţei Comisiei Europene în România.
- Transparenţă și încredere
Întotdeauna, Reprezentanţa Comisiei Europene în România a publicat informaţiile corecte şi de interes public, atât pe pagina de Facebook, cât şi pe contul de Twitter. Mesajele trebuie să fie clare şi uşor de înţeles, dat fiind că audienţa e variată, fanii/urmăritorii/utilizatorii provenind din mai multe domenii (ca pregătire profesională şi cunoştinţe specifice). Acţiunile Comisiei Europene trebuie să fie corect înţelese. Din acest motiv, pentru ziua de social media admin (3 noiembrie 2015) mi-am ales ca temă centrală conservarea şi promovarea patrimoniului cultural european despre care s-a vorbit mai puţin. Patrimoniul cultural european înseamnă mai mult decât o moștenire, iar supraviețuirea sa depinde de eforturile și de responsabilitatea fiecărei generații în parte.
Lucrurile mari se fac pas cu pas. Încet și cu răbdare, orice vis este realizabil. Ba mai mult decât atât, vremurile pe care le trăim ne cam obligă să facem achizițiile mari în rate sau prin intermediul creditelor bancare. De exemplu, dacă vrei să îți cumperi o locuință, creditele imobiliare, ipotecare sunt cele mai potrivite. Nimeni nu o să te împrumute cu o sumă mare de bani și nimeni nu o să accepte să îi restitui datoria în rate, în afară de o instituție bancară sau non-bancară. Dacă vrei să realizezi lucruri pe picior mare, automat ești nevoit să te mobilizezi, să dai din coate, să te zbați și să obții un credit ipotecar potrivit nevoilor tale. Indiferent dacă vrei să cumperi o casă, să-ți modernizezi locuința pe care o ai deja, să cumperi un teren sau să refinanțezi un alt produs bancar, ai nevoie de credite imobiliare, ipotecare.
În cazul în care nu vrei să ți se ceară explicații și nu vrei să spui nimănui ce urmează să faci cu bani și cum vrei să îi cheltui, ei bine, ai la dispoziție un credit mai permisiv – creditul de nevoi personale sau creditul de consum, cum i se mai spune în lumea bancară. Creditul de nevoi personale se împarte în două:
În general, când trebuie să plec undeva – altă localitate din România sau altă țară – mă informez de pe blogurile de travel și, uneori, și din cărțile/ghidurile turistice. De cele mai multe ori am ajuns la concluzia că unele cărți sunt atât de prost scrise, încât nu merită să pierzi vremea răsfoindu-le. Pentru că bloggerii nișați pe turism știu să-ți explice detaliat cum/ce/unde/cât/când pentru fiecare destinație în parte. Iar eu, la rândul meu, prefer să scriu, mai degrabă, reportaje de călătorie, așa cum mi-a plăcut și cum am văzut locul respectiv; așa cum am scris despre Amsterdam, orașul contrastelor, despre Bruxelles, orașul de sticlă sau despre Brașov, orașul sufletului meu.