online

Când am fost în Amsterdam, cel mai tare m-a şocat să văd respectul acordat bicicliştilor. Pentru că bicicleta este modul de viaţă al olandezilor. Nu degeaba a fost Amsterdamul, în 2010 și 2011, pe lista finaliștilor pentru capitala verde europeană. Aici găsești toate tipurile de biciclete. Predomină cele de oraș, cu roțile mari și subțiri, însă în unele curți poți vedea și bicicletele cu roți groase și crampoane, dedicate drumurilor de țară sau de munte; ba chiar și biciclete-taxi. Așa își transportă copiii; în spate, într-un scăunel sau într-un fel de roabă cu acoperiș din plastic, atașată bicicletei. Este ceva firesc să-i vezi cu umbrela într-o mână și cu cealaltă pe ghidon sau cărând sacoșe pline, atașate în lateralul bicicletei. Aparent, îți lasă impresia că-i o circulație haotică, dar este cât se poate de bine organizată. Exista semafoare speciale pentru biciclete, iar pistele lor ocupă trei sferturi din șosea, mașinile, puține la număr (de 4 ori mai mic decât al bicicletelor!), fiind obligate să circule într-un singur sens. Există o parcare în care încap 10.000 de biciclete, însă multe sunt parcate și pe trotuare, printre mașini, legate cu lanțuri de copaci, balustradele podurilor sau aruncate de-a dreptul pe jos (în Dam Square). În schimb, pentru mașini e o singură parcare subterană în centru, unde prețul este de 47 euro/zi!

Apoi, la Bruges, aveam să mă întâlnesc din nou cu bicicliştii. Practic, cred că nu există vreo casă care să nu aibă în faţă o bicicletă. Şi flori. Multe flori. În Bruges, nici nu este loc pentru maşini. E un oraş micuţ, cu străduţe înguste, care trebuie văzut la picior sau pe bicicletă.

De fapt, aşa sunt toate ţările din partea aceea a Europei. Altă cultură, altă civilizaţie. Sunt oameni care îşi iubesc bicicleta şi au grijă de mediul înconjurător.