Cuvânt de învățătură în Duminica Lăsatului de Brânză

Căsnicia. Mare brânză!

Mare, mică, oricum ar fi ea, căsnicia tot o brânză e. Bărbații își iau neveste ca să scape de diverse griji. Bărbații caută în ele o a doua mamă. Femeile își iau soți ca să scape de părinți și să-și asigure traiul. Oricum ar fi, amândoi pretind că duc greul în căsnicie. Nu-i nicio brânză de amândoi.

Cândva, bărbatul era considerat brânză bună în burduf de caine. Făcea piața, bătea covoarele, ducea gunoiul, dar numai după ce-l rugai cu cerul și pământul. El, zgârie-brânză, se ocupa, în genere, de făcutul banilor. Astăzi nu mai face nicio brânză. Femeia avea grijă de casă și de copii. Amândoi pretindeau că ei sunt buricul bunăstării familiei. Astăzi nu mai alegi nici brânza de zer.

Cândva, femeia suporta cu stoicism gașca lui de prieteni ce se aduna în sufragerie, la meci. Bărbatul se întindea la cașcaval și bătea din picior a n-a oară, „Nevastă, mai dă-o-n brânză și adă o bere!” Biata femeie jurase în fața popii că o să-i suporte hachițele până la moarte. Se liniștea cu ceaiuri de brânza-iepurelui. Dar fiindcă moartea întârzie să apară, astăzi nevasta îi spune „porcule” și spală putina de brânză…

Pentru nevastă, bărbatul este pe veci dator. Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Totul se plătește. Deși, copiii, până la urmă, au crescut singuri. Cât ai zice „Barză, brânză, varză”, gata școala. Femeia strică brânza cu bărbatul și intentează divorț. Se satură de bărbatul ce pe vremuri fusese ideal. Nevasta nu-i mai este fan și-l dă jos de pe piedestal. „Du-te opt și cu a brânzei nouă”! Pasiunea se duce la vale, pe apa brânzei. Cu înștiințarea de judecată în mână, bărbatul, care între timp își găsise o amantă liniștită, total opusă nevestei, decretează: „Mare brânză!”.

Și… dacă tot nu faci brânză cu cineva, atunci vă întreb, ce rost mai are să te mai măriți/însori?

Articol participant la etapa 7 SuperBlog 2012