Ratatouille si revolutia pasiunii

by Irina Bartolomeu

Zilele trecute, am asistat, vrand-nevrand, la o sfada… Legumele proaspat culese din gradina topaiau nevoie mare pe masa din bucatarie. M-am ascuns dupa usa si le-am ascultat, uimita, povestile…

–          Ne-am saturat, spusera vinetele in cor.  Suntem folosite pentru mancaruri sofisticate, retete care mai de care mai impanate, aduse de peste mari si tari. Si tot nu suntem bune de nimic, parca n-avem niciun gust, desi nu-i vina noastra. Uitati-va la noi ce bine aratam… se impaunara vinetele.

–          Voi vorbiti, uratelor? se vaitara rosiile. Voi sunteti folosite numai in mancare. Rareori salata. Noi suntem taiate in toate felurile si « zburate » ba in salate, ba in ciorbe, ba pe post de garnitura, ba infulecate asa direct din gradina, fara sa fim nitel dezmierdate… Si se mai mira lumea de ce ne mai zbarcim si noi…

–          Taceti, zise o ceapa. Noi cu toate retetele din lume suntem prietene, desi nimeni nu ne iubeste. Toata lumea plange cand ne vede.

–          Noi degeaba suntem grasanei, completara ardeii. Suntem luati la intamplare de langa fratiorii nostri. Oriunde ne-ar pune, tot nemultumiti sunt… degustatorii astia ai nostri. Cine stie in ce-or vrea sa ne transforme…

Din oliviera, sari solnita cu sare.

–          Degeaba va vaitati, se adresa sarea catre legumele de fata. Eu sunt cea mai importanta dintr-o reteta. Nu degeaba v-am spus povestea « Sarea in bucate ». Eu sunt « aruncata » la intamplare. Multa, putina, nu conteaza.  Las’ sa fie…

–          Si eu la fel, sari cu gura piperul. Sunt in aceeasi situatie. Ca si surata aia rosie si iute, boiaua.

–          Basca eu, spuse uleiul de masline. Uneori ma confunda cu fratele asta al meu… vitreg, otetul.  Si m-arunca in dusmanie in oala. Om avea aceeasi culoare, insa nu si aceeasi consistenta. Ce, miros eu a… otet? Eu sunt un soi aparte, fac treaba buna cand…

Dintr-un colt, isi facu aparitia varza.

–          Stiu eu ce se intampla! spuse ea. N-aveti niciun gust pentru ca… sunteti toate unite. Toate la gramada. V-au facut pe toate… varza. Nu degeaba sunt eu… varza, ranji ea.

–          Gata, stim ce ne lipseste! zisera vinetele in cor.

–          Ce ??? sarira ardeii din castron.

–          O reteta perfecta!  Si pasiunea! Unde esti pasiune?? Pasiune! Unde te-ai pitit? strigara vinetele.

Pasiunea iesi, sontac, sontac din dulap. Se scutura de praf. Isi intinse trupul mladios astazi vitregit de soarta.

–          M-a strigat cineva? De ani de zile nu am mai fost folosita… M-au uitat cu totii. Inchisa pe undeva…

Am ramas cu gura cascata…

–          Noi toti avem nevoie de tine! Sa nu te mai ascunzi ca altfel ne roim de aici! Gata, nu mai este timp de vaicareala, spusera rosiile. Sa cautam repede reteta perfecta. Mai intai… sa facem prezenta! Vinetele! Cate sunteti?

–          4!

–          Dovleceii?

–          6!

–          Ardeii grasaneii?

–          5!

–          Rosiile? Cate suntem?

–          10!

–          Ceapa?

–          Cata vreti sa fie? O sacosa plina? ranji o cepsoara. 4 mari si late!

–          Pasiune! Cauta-ne o reteta perfecta, cu pasiune!

–          Orice reteta poate fi perfecta daca puneti si un pic de pasiune! Ea te inalta, ea te doboara…

Tare-mi plac legumele / Le stiu toate numele. / Ce-mi dau ele e-o avere / Vitamine si putere! / Castraveti, rosii, ardei / Ceapa verde, daca vrei, / Ridichi, morcovi si spanac / Varza, cartofi, toate-mi plac!  cantau toate, sarind peste caietul de retete… Vinete impanate, nuuu, Ardei umpluti cu legume, nuuu, Budinca de legume, nuuu, Cartofi taranesti, nuuu… Gata, am gasit! Ratatouille!!! Reteta perfecta pentru noooi! strigara legumele in cor.

Vinetele si dovleceii taiate felii, rosiile in feliute subtiri, ceapa, solzisori, ardeii, rondele. Pasiunea i-a dezmierdat si incantat pe rand. Tot pasiunea fu cea care cauta tava potrivita. Tot ea le si aseza. Un strat de vinete rumenite in ulei de masline, un rand de sare, piper, boia, patrunjel si busuioc. Urmara rosiile, ceapa, nitel usturoi tocat si ardeiul rondele. Straturi, straturi. Una n-a fost uitata. Fiecare si-a gasit locul. Pasiunea scoase si cascavalul din frigider. Il rase cu o rabdare dumnezeiasca. Baga tava in cuptor si astepta linistita sa se rumeneasca. Mmm, ce aroma, ce miros! O splendoare! Pasiunea scoase tava din cuptor si gusta din ea.

–          O reteta excelenta! Ca la restaurantul Paradis! Ratatouille e gata! O reteta frantuzeasca, pasiune romaneasca! se impauna pasiunea. Degeaba retete sofisticate, daca nu pui suflet si pasiune in toate…

Am inchis usa incetisor. Imi venea sa plang. Toate mi-au dat o lectie de viata. Care va sa zica, pasiunea imi lipsea… De-aia mancarurile mele nu aveau gust. Reteta perfecta exista, dar… Fara pasiune nu faci nimic… Maine fac Ratatouille, reteta mea preferata!

 

un articol pentru campania Restaurantul Paradis by Carmolimp & Blogal Initiative

You may also like

6 comments

Andreea B 19/10/2012 - 22:14

Foarte inspirata prezentarea retetei. Cum a iesit?

Reply
irina bartolomeu 19/10/2012 - 23:03

belea!! mai fac o tura saptamana viitoare 🙂

Reply
D-Petre 20/10/2012 - 08:33

Nu-i bine sa citesti articole din astea prea de dimineata sau seara prea tarziu pentru ca declanseaza instantaneu pofta de mancare 🙂

Reply
irina bartolomeu 21/10/2012 - 23:42

Asta-i bine! Dar sa stii ca Ratatouille se face foarte usor! 🙂

Reply
viva 23/10/2012 - 10:56

fain. mi-ai facut o pofta …:))

Reply
irina bartolomeu 30/10/2012 - 12:26

mie imi zici… 😛

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe