Astazi voi fi prezenta la Gala SuperBlog 2012 pe care o puteti vedea live incepand cu ora 14.00. Revin cu impresii dupa Gala. 🙂 Clasamentul final, aici. Eu sunt pe locul 10.
Iata-ma ajunsa la ultima proba din cadrul competitiei SuperBlog 2012. Probabil ati observat ca in ultimele doua luni au predominat aici articolele tip advertoriale pentru competitie. Am incercat pe cat posibil ca advertorialul propriu-zis sa se transforme intr-o poveste.
In primul rand, as alege www.RadioLynx.ro. Pentru ca este cel mai durabil proiect media live independent, mi-ar placea sa realizez aici emisiuni despre blogosfera si nu numai. (Temele mele favorite sunt: online-ul, antreprenoriatul, cultura & turismul) Lucrez de 16 ani in media (televiziune) si imi place ceea ce fac. Cu atat mai mult, blogul si tot ceea ce tine de online (inclusiv radioul) le vad ca o completare a mediei traditionale. Pentru ca adevaratul jurnalist/blogger nu se va limita doar la un singur mediu de comunicare, ci va tine cont de acel mix online/offline. Daca n-as fi lucrat in televiziune, cu siguranta as fi ales radioul sau presa. (desi, daca ma gandesc eu bine, as putea lucra pentru toate, in aceeasi masura) Dar nu ca prezentator, ci ca realizator, producator ori documentarist. Pentru ca asta fac si in prezent. Sunt omul din „spate” care ajuta la realizarea unei emisiuni.
Ploua cu vise peste noi / Şi fulgerau străvechi dorinţi, / Tuna ca-n vremea de apoi: /
Să nu te mint, să nu mă minţi… (Pavel Coruţ – Să vii ca o părere).
M-am săturat de arsiță, de soare, de cald, de bine. M-am săturat de lumină, de nisip, de scoici și de marea albastră. Nu mai vreau nici gâze, nici să urc pe munte sau să mă rostogolesc în mare. M-am săturat de liniștea pustie. Nu mai vreau nici rouă, nici iarbă, nici arșiță. Nici iarnă nu vreau să fie. Nici lemne să troznească-n vatră. Nici jarul să nu sfârâie. Mi-e dor, însă, de… ploaie! Ploaie în luna lui august. Mi-e dor de sunetul care mă înveșmântează, mi-e dor de vântul care țiuie din ce în ce mai tare, mi-e dor de picurii de apă care lovesc fereastra… Întunericul să se coboară din ceruri, norii să danseze-n piruete scântâietoare, frunzele să se cutremure amețite, pământul să se tânguie… Dă, Doamne, ploaie! Mi-e dor de un minut de ploaie!
Click! 10 secunde demo. Și… plouă! Jarul neputinței se stinge sfârâind, iar ploaia inundă uscăciunea de pretutindeni. Și plouă… Plouă… Curg șiroaie vindecătoare de obsesii, închizi ochii și simți doar ploaia, fericirea și viața… Eternitatea clipei de a schimba destinul. Stropii se preling peste răni, regenerând speranța. Departe de casă, departe de oraș, de liniște și monotonie, departe de toate, într-o zi de august.
Mi-e atît de dor de libertate și de viață! Să plouă!
O pledoarie pentru sunete. Sunetele naturii, sunete de relaxare. Sau, pur și simplu, un singur sunet. Al ploii. Într-un magazin online tip springshop.
Ești stresat, preocupat, grăbit, obosit. Toate sunetele care ne înconjoară pot fi relaxante. Nu trebuie decât să te oprești câteva minute și să le asculți. Sunetul mării, al lemnelor arse, pietrele care trosnesc, zăpada care scârțâie, ploaia. Toate acestea au capacitatea de te relaxa, de a te liniști. Vibrație, rezonanță, putere. Sunete pentru trup, minte și suflet. Le poți asculta oricând, cu un click.
Deci… să plouă! În luna lui august.
o idee neconvențională pentru etapa 28 SuperBlog 2012
sursa foto ploaie
Cum arata viitorul unitatilor de stocare? Noi insine vom fi “unitati de stocare”, precum in filmul “Limitless”. O pastila ne-ar putea ajuta sa inmagazinam milioane de informatii din toate domeniile. Cui nu i-ar placea?
De ceva vreme tot aud: Consumă produse româneşti! Nu-mi place patriotismul asta fortat. Dar sa nu ne mai miram atunci cand strainii ne vor cumpara hectar dupa hectar. “Terenurile nu se vand oricui, oricum si cu oricat, pentru ca ele sunt valoroase, iar terenurile agricole in viitor vor fi si mai valoroase. Pamanturile care produc valoare vor ramane valoroase.“, ii sfatuia pe fermieri fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără.
Cândva, Cannes era un sătuc pescăresc pe coasta mediteraneană a Franței. Oamenii trăiau aici doar din pescuit. Asta dacă aveau ce prinde. În ciuda faptului că oamenii erau harnici; plecau în zori să-și întindă năvoadele. Se întorceau seara, obosiți, storși de vlagă și doar cu câțiva peștișori.
Anotimpuri fără rădăcini. Ieri vară, astăzi nostalgică toamnă. Frunzele se pierd în eternitatea singurătății. Timpul trece, totul se transformă. Liber, libris. Un copac, o bancă, o frunză, o carte. Mâine, poate o altă bancă. Evoluție sau revoluție? Furie. Gândire, imagine, semn sau hazard? Spirit și literă, formă și conținut, călătoria la capătul nopții poate fi acel speculum humanae salvationis? Oglinda mântuirii omenești. Un om, o carte, o poveste… Fuga lui Ferdinand Bardamu de tot și toate. Nimicnicia clipei pălește în fața unui nihilism în care se complace. Mereu pe drumuri, mereu alte locuri, mereu alte bănci și alte anotimpuri…
articol participant la etapa 22 SuperBlog 2012