Vezi tot ce mișcă

Ai mei parinti nu prea si-au folosit computerul decat ca sa se joace. Rareori cautau ceva pe net sau foloseau e-mailul. In rest, jocuri si iar jocuri. Imaginati-va doi oameni in toata firea certandu-se care sa se joace primul…

Pana cand, intr-o buna zi, deschizand computerul… surpriza! Desktopul curat ca lacrima. In locul ecranului albastru burdusit cu shortcuts-uri catre jocuri si cateva documente, doar o poza cu floricele! Dau ei click pe floricele… nimic! “Dar… jocurile? Unde sunt jocurile? Cu ce ne mai jucram noi acum?” se vaitau ei. Nici macar documentele alea importante nu mai erau! Dadura vina unul pe altul, pana cand intr-un final decretara amandoi: “Ne-au napadit virusii!”

Ajungem noi seara acasa de la serviciu si ii vad pe ai mei ingandurati, plansi, storsi de vlaga. Crezand ca s-a intamplat ceva rau, ne-a stat inima in loc. Da’ de unde, piticotul era bine mersi, topaia nevoie mare pe langa noi. Insa… problema lor cea mare era lipsa jocurilor de pe computer! Verificam computerul, toate bune si frumoase, antivirusul isi facea treaba fara probleme, niciun virus nu-si facea de cap prin preajma. Dar jocurile? Unde sunt jocurile? Le gasim, dupa o simpla cautare, in… cosul de gunoi! Doar documentele mutate intr-un folder fara nume in MyDocuments. Mai sa fie, cine stie… cum le-or fi mutat ei si or fi uitat… Le restauram cum au fost, toate gramada pe desktop si ne-am linistit cu totii. Mai ales ai mei, in culmea fericirii ca si-au recuperat jocurile…

Dupa cateva zile, aceeasi poveste. Jocurile… ia-le de unde nu-s. Mai sa fie, e ceva dubios cu computerul asta! Cum naiba sa dispara tam-nesam direct in gunoi?! Le restauram iarasi, ai mei fericiti, noi linistiti.

Dupa alte cateva zile, povestea se repeta. Ai mei se hotarasc sa cumpere o camera de monitorizare. E ceva dubios la mijloc. Mai ales ca nu incheiasera episodul de a da vina unul pe altul si se suspectau reciproc. “Tu esti vinovatul, tu ai ascuns jocurile!” Monteaza camera in sufragerie, pe galeria de la perdea. Sa fie ei siguri ca, de acolo de sus, poate detecta orice miscare neavizata asupra computerului buclucas. Desi li s-a explicat ca acea camera de monitorizare Edimax poate detecta orice miscare in zone multiple, ca poate vizualiza cadre mari deoarece poate fi rotita la un unghi de  ±355 ° orizontal si  ±120° vertical. Basca filmeaza si noaptea, datorita ledurilor infrarosu. Mandri nevoie mare, abia asteptau urmatorul “pocinog” ca sa se convinga de adevaratul faptas.

Mai trec doua zile, toate bune si frumoase. In seara urmatoare, pac pocinogul. Abia ne asteptau sa venim de la serviciu sa ne spuna ca, in sfarsit, vom vedea cine le strica lor computerul. Deoarece camera inregistrase toate miscarile, insa nu stiau cum sa faca sa le redea pe telefon…

Rulam inregistrarea si… surpriza, ramanem toti socati! Piticotul nostru de numai 3 ani era cel care le stergea frumos jocurile si muta documentele intr-un fisier no name (New folder) in MyDocuments. Nu stia sa scrie, dar stia sa faca curatenie pe desktop! La numai 3 ani le daduse alor mei o lectie!

Piticotul a fost pasionat de mic de tehnica. Jucariile lui favorite erau telecomenzile si butonatul tuturor electronicelor din casa. Mereu il gaseam catarat peste combina muzicala, apasand in nestire pe toate butoanele. Asa a descoperit sa-si ruleze singur cd-urile “Cutiuta muzicala” sau cd-urile cu povesti audio.

Avea 3 ani cand a descoperit computerul. Avand doi parinti care butonau, seara de seara, computerul, pentru el ar fi fost, probabil, ceva nefiresc sa nu-l fi interesat. Statea langa noi si ne urmarea toate miscarile. Apoi se ducea pe capul bunicului si-l innebunea sa-l lase si pe el sa se “joace” pe… computer. Bunicul nu stia sa-l foloseasca prea mult si ii era teama sa-l lase ca nu cumva sa-i strice sau sa stearga din fisiere.

Dar piticotul nu se lasa pagubas cu una, cu doua si… cum prindea computerul liber, tup pe scaunul bunicului si-l butona… Pana termina bunicul de mancat, termina si piticotul de butonat…

Si uite cum la 3 ani si ceva, piticotul nostru ii invata pe bunici sa foloseasca un computer! El le-a aratat cum se muta fisierele dintr-o parte in alta, drag&drop, cum sa schimbe pozele de pe desktop, cum sa asculte muzica de pe cd, cum sa vizioneze un film sau cum sa scrie “blabla-uri” pe limba lor intr-un document…

articol participant la etapa 10 SuperBlog 2012

Acest articol a fost citit de 5060 ori

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.