Aventur(i)a pe Cheile Nerei

“Priveam fără de țintă-n sus / Într-o sălbatică splendoare / Vedeam Ceahlăul la apus, / Departe-n zări albastre dus“… cam asa se poate rezuma unul dintre week-end-urile de pomina petrecute cu prietenii nostri, vara trecuta. Paduri salbatice, necutreierate decat de ursi, poteci nemarcate si strabatute de noi. Mai bine zis, ratacite… Vreme schimbatoare, cand splendida ca in versurile lui Cosbuc, cand cu nori, vant si ceata, totul desprins, parca, din scenariul unui film de groaza. Fara gps, fara mancare, doar cu rucsacul, cortul, harta si busola in brate. Au mers pe mana noastra si nu au regretat, desi au fost cateva momente cand ne-ar fi luat la palme… Asta fu o nimica toata pe langa intalnirea cu ursul de la Sambata de Sus… Sau tiroliana aia de 10 secunde de la Cheile Rasnoavei cand ziceai ca esti la limita dintre portile cerului si portile iadului… Escapade pline de peripetii, dar si cu momente frumoase.

Vara trecuta am avut un week-end cu adrenalina din plin: cu caiacul pe Nera. Dar… pana la Cheile Nerei, am gandit si o tura de mountain biking. De ce Cheile Nerei? Pentru peisajele spectaculoase si pentru faptul ca, parcurgerea lor, de la un capat la celalalt, se poate face si la picior, urmand poteca ce serpuieste cand pe un mal, cand pe celalalt, taiata in versanti, trecand prin vreo 6-7 tunele lungi. Deoarece exista si portiuni in care accesul se face prin apa, se recomanda ca traseul sa fie strabatut in timpul apelor scazute, adica vara. La fix, ca pentru caiac nu ai nevoie de un debit urias precum pentru rafting!

Traseul complet a fost: Bucuresti – Pitesti – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Orsova – Oravita – Sasca Romana. Plecare de vineri dupa amiaza. Cateva ore cu masina. Drum bun, frumos, asfaltat pana la un punct. Cazare la pensiunea din zona.

Sambata dimineata, a fost plecarea efectiva spre chei. Fiindca am avut parte si de drumuri forestiere, ne-am bucurat din plin si de o tura de mountain biking. Biciclete aveam, ne mai trebuia doar suportul de biciclete pe carlig pe care l-am inchiriat de la Aventuria.ro. Excelent suportul, expandabil pentru 4 biciclete.

A urmat apoi aventura caiacelor. Le-am inchiriat tot de la Aventuria.ro. Nu avea sens sa le cumparam pana nu le testam. Doua caiace sit-in Capri, de cate doua locuri, numai bune pentru ce aveam noi nevoie. Traseul ales fiind chiar usurel. Apa Nerei a sapat si format lacuri, canioane si cascade spectaculoase. Am vazut Lacul Dracului, un fenomen carstic unic, Ochiul Beiului, Cascadele Beusnitei.  Dar in Cheile Nerei s-au dezvoltat si cateva pesteri interesante: pesterile de la Lacul Dracului, pestera Boilor, pestera Dubova cu Sala Liliecilor.

Stiati ca barcile pentru caiac de rau confectionate din plastic sunt cunoscute ca fiind “masinile sport ale lumii raurilor”? Ce alta senzatie sublima sa fii la cativa cm de apa si sa crezi ca acum te rastorni?!

Am mai fi vrut sa dam si la peste, dar regulamentul Rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita interzice pescuitul, in schimb ne-am bucurat de o saramura de pastrav de numa-numa la pensiunea la care ne-am cazat. Sau altfel zis, ca sa nu zicem ca vulpea nu ajunge la… strugurii acri, dam si noi vina pe timp. A fost atat de plin week-end-ul ca n-am mai avut timp sa dam si la peste! 🙂

Una peste alta, un week-end pe cinste, doar piticotul nemultumit ca nu si-a folosit nici undita, nici rolele, dar s-a linistit cu promisiunea unei viitoare aventuri…

articol participant la etapa 9 SuperBlog 2012

PS. Fotografia a fost “imprumutata” (sursa foto). Cine sa ne mai faca si poze cand noi eram toti in caiace?!