Mândrie și prejudecată sau Press to play for passion!

by Irina Bartolomeu

Atrase atenția întregului salon de bal prin distincția persoanei sale ― înălțimea, trăsăturile fru­moase, expresia nobilă ― dar și prin averea sa… Domnii spuneau că era un barbat de toată fru­musețea; iar doamnele confirmau că era cel mai frumos și cel mai bogat din tot ținutul. Doamnele și-ar fi dorit să-și mărite fetele cu inegalabilul domn. Însă aveau să se convingă că în spatele frumuseții sale stă un orgoliu de neegalat și superioritatea cu care îi privea pe ceilalti. Dansase doar o dată cu doamna Hurst și o data cu domnișoara Bingley, iar în rest lumea observă că își petrecea restul serii învârtindu-se prin salon.

V-ați dat seama, cu siguranță, că este vorba despre celebrul domn Darcy. Întruchipat de Colin Firth. Iar singura unealtă a mea era, bineînțeles, Elizabeth a cărei misiune era să-l seducă în maxim 24 de ore. Lizzy știa acest lucru și mai știa că avea la îndemână cea mai puternică „armă” din dotare trimisă din… viitor: Playboy VIP. Și nu trebuia decât o picătură și un Press to Play! Acționă parfumul seducător și intră mândră pe ușa salonului…

Dintr-odată, bărbații prezenți se dădură la o parte pentru a-i face loc să treacă. Alții întrerupseră dansul, își lăsară partenerele și săriră s-o invite la dans. Doamnele de pe margine se întrebau cum de reușise această făptură sa-i stârneasca pe toți. Invidioase că fetele lor nu reușiseră să facă mai nimic în seara balului. Doamna Bennet mai să cadă din picioare… Asta-i Lizzy a mea?

Domnul Darcy se uită uimit la domnii care-i făceau loc să treacă.  O privi o clipă pe Elizabeth, până ce, întîlnindu-i privirea, îşi plecă ochii şi îi spuse, în șoaptă, lui Bingley:

–          Este acceptabilă, dar nu destul de frumoasă ca să mă tenteze pe mine.

Elizabeth se apropie de el și îi întinse mâna. Doamna Bennet rămase cu gura căscată.

–          Domnule Darcy, în seara asta vei dansa cu mine!

El, Darcy, era omul cel mai înfumurat și mai antipatic. Schiță un zâmbet în colțul gurii și acceptă totuși provocarea.

–          Un singur dans, răspunse el, în stilu-i caracteristic.

O luă la dans și simți o adiere florală, amețitoare. Ce bine miroase, gândi el. Îl trecu un fior pe șira spinării. Se poate să mă fi înșelat? Elizabeth poate fi atât de atrăgătoare uneori, dar astă seară arată splendid. Dansul se termină destul de repede. Lizzy îi șopti la ureche:

–          Astă seară sunt dispusă să-ți iert mândria pentru încă un dans. Apoi… mai vedem.

Darcy nu spuse nimic însă fu peste măsură de uimit de aroganța fetei. În alte situații probabil că ar fi părăsit brusc salonul fără nicio explicație, fără niciun cuvânt de rămas bun. Astă seară însă constată că fata asta avea ceva, un nu știu ce…

Se termină și al doilea dans. Lizzy îl luă de mână și îl scoase afară din salon. În fața casei, doi cai înșeuați.

–          În loc de trăsură, am ales caii. Domnule Darcy, fii amabil să mă însoțești la o plimbare.

–          Dar… încercă el să spună…

–          Astă seară nu ai voie să mă refuzi! exclamă Lizzy.

Șocat, Darcy execută. O ajută pe Elizabeth să încalece calul, apoi urcă și el. Merseră câțiva kilometri buni. Nimeni nu scoase un cuvânt. Doar Darcy era îngândurat. Gândurile nu-i dădeau pace de când intrase Elizabeth în salonul de bal.

–          Oprim aici, spuse Lizzy. Domnule Darcy, sînt o făptură foarte egoistă şi, de dragul de a-mi linişti propriile mele simţăminte, trebuie să-ți mărturisesc câte ceva…

–          Am fost obișnuit să consider versurile ca o hrană pentru dragoste, spuse Darcy cu o ironie fină.

–          Un singur sonet este de ajuns s-o distrugă, așa că nu voi vorbi în versuri. Dar, da, iată… m-am îndrăgostit, spuse Lizzy privindu-l fix în ochi.

Darcy, cel hulit de doamnele de salon, se înmuie cu totul.

–          Nu neg că, de când te-am văzut intrând pe ușa salonului, m-am gândit numai la tine…

Mireasma florala și amețitoare plutea încă în aer. Elizabeth simți cât este de stânjenit și de liniștit. Parfumul meu dă roade, gândi ea.

–          Sunt sigură că erai convinsă că sunt lipsit de orice fel de sentiment omenesc. Nimic mai greșit! continuă Darcy să vorbească. Mi-ai dat o lecție atât de dură, dar atât de folositoare… Comportarea mea trebuie să fi fost de vină, dar nu în mod intenţionat, te asigur. N-am avut niciodată intenţia de a te decepţiona, dar starea mea de spirit mă poate face adesea să cad în greşeală. Cât trebuie să mă fi urât după seara aceea de la balul trecut! Tu m-ai învățat ce este modestia, tu mi-ai arătat că pretențiile mele sunt exagerate, tu mai învățat că pot să… Darcy lăsă capul în pământ.

Elizabeth îi luă mâinile într-ale sale.

–          Să… să te iubesc! răbufni Darcy.

Darcy o sărută apăsat pe buze.

–          Da, da, să te iubesc! continuă el.

–          Știam că totul este de fațadă, spuse Lizzy. Tu nu poți fi nici mândru, nici orgolios, nici vanitos. Tu ești altfel față de toți ceilalți. Tu chiar ești deosebit! Și… bineințeles că…

Lizzy se smulse din brațele lui, încălecă șaua și dădu bice.

–       Stai, stai! strigă Darcy.

Darcy rămase mut. Își dădu seama de toate greșelile pe care le făcuse. Spera să mai aibă timp să le îndrepte cumva. Mâine… dacă nu e prea târziu, gândi el. Trebuie să-i cer iertare și trebuie să mă creadă pe cuvânt… Chiar o iubesc!

articol participant la etapa 8 SuperBlog 2012

surse: Jane Austen – Mândrie și prejudecată

You may also like

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe