Pasiuni regasite

by Irina Bartolomeu

Cu rucsacul in spate si parul ciufulit, tanarul mergea agale pe strada. Pasiunea sa pentru fotografia de nunta si casele vechi, abandonate, nu are limite. Nu stie ce-i aia frica, pericol de prabusire, clanuri de borfasi si cersetori, case bantuite, mituri sau alte legende urbane. Sunt case care dainuie dinainte de interbelic si care, in ciuda vicisitudinilor, se incapataneaza sa reziste. Nu pentru mult timp insa. Case de o valoare istorica inestimabila, cu povesti misterioase in spate, dar lasate de izbeliste.

Tanarul fotograf se opri in dreptul unei case parasite care-i starni interesul. Pe zidul exterior, un afis mare cu: “Nu intrati! Pericol de prabusire‘. Scoase aparatul din rucsac si declansa. Clic. Intra in casa. Inca un clic. Totul era intr-o stare avansata de degradare. In interior, in mijlocul holului principal, un morman de moloz si lemne. Clic. Pasi precaut. Ajunse la capatul holului. Incerca sa paseasca pe scara interioara. Scara era pe jumatate distrusa. Declansa din nou. La baza scarii, ceva ii atrase atentia. Un colt de carton ingalbenit de vreme. Se apleca si scormoni in praf. Ridica o fotografie veche, sepia, cu oamenii care se intalneau aici candva. Tanarul avu un soc.

–          Nu pot sa cred… murmura el.

Simti ca i se taie picioarele. Mintea i se impaienjeni si deveni brusc un ocean involburat de imagini.

(Flash back) Privi in jur. Acelasi cadru cu multi, multi ani in urma. “La belle epoque’ bucuresteana  se dezvaluia in toata splendoarea sa. Aceiasi oameni, plini de viata insa. In mijlocul sufrageriei, profesorul  Nae Ionescu si scriitorii Mihail Sebastian, Mircea Eliade si Camil Petrescu.  La cativa metri, in fata lor, un aparat foto cu burduf. Tanarul si celebrul fotograf nunta Bucuresti, sub panza neagra, regleaza aparatul.

–          Domnilor, functia fundamentala a iubirii este totusi cunoasterea si nu actiunea*, spuse Nae Ionescu.

–          Astazi nu avem timp de metafizica, profesore, zise Mihail Sebastian. Astazi…

Se auzira niste pasi. De pe scara interioara, aparu Leny Caler, intr-o rochie superba de mireasa. In spatele ei, Cella Serghi ii sopti:

–          Ai facut o alegere inspirata. Toate vor fi invidioase pe tine!

– Pai da, ca rochia comandata la Paris mi-a fost retinuta la vama pe motiv de trafic cu pietre pretioase, raspunse Leny. Avea prea multe cristale Swarovski… Dar nu-mi pare rau, noroc cu magazinul asta cu rochii de mireasa

Mihail Sebastian si Camil Petrescu o privira fascinati…

–          N-am sa-i pot explica niciodata cat de mult inseamna – sau putea sa insemne – ea pentru mine. Si nici eu nu-mi dau seama daca o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistente de viata*, murmura pentru sine, Mihail Sebastian.

Leny Caler si Cella Serghi coborara in mijlocul lor. In ciuda faptului ca era o actrita desavarsita, Leny nu-si putea ascunde astazi emotiile. Iubita deopotriva de Mihail Sebastian si Camil Petrescu, Leny avu puterea sa-i refuze, politicos, pe amandoi. Urma sa se marite cu publicistul Scarlat Froda.

–          Inainte sa vina si restul lumii… si sa inceapa nunta, este cazul sa facem o fotografie pentru eternitate, spuse Camil Petrescu.

Tanarul fotograf de nunta termina de reglat aparatul.

–          Atentie! Nu miscati!

***

Tanarul fotograf isi reveni. Iesi buimac din casa, cu fotografia intr-o mana si cu aparatul in cealalta.

–          Nu pot sa cred… murmura el. De-aici pasiunea mea…

 

(Nota* surse: Nae Ionescu – Curs de metafizica; Mihail Sebastian – Jurnal 1935-1944)

You may also like

5 comments

Cudi 28/07/2012 - 22:19

Ioi. Ultimul meu articol de pe blog e un scenariu de nunta. Parodie. :p
Iar tu vorbesti aici de fotografie de nunta… O abordare deosebita, inedita, bravo Irina!

Reply
irina bartolomeu 29/07/2012 - 07:32

Am citit povestea ta de nunta si am avut senzatia ca este pentru acelasi concurs 😛 Da’ chiar, de ce n-o inscrii? 🙂

Reply
andreea 29/07/2012 - 07:44

Intotdeauna m-au fascinat povestile astea misterioase. Iar cand e vorba de marile iubiri interbelice cu atat mai mult. Deja imi imaginez fotograful care scoate capul de sub panza neagra si spune Atentie, nu miscati! Frumos scris!

Reply
irina bartolomeu 29/07/2012 - 08:48

multumesc, Andreea! cred ca si mie mi-ar fi placut sa traiesc in Bucurestiul interbelic!

Reply
Rochii de mireasa noi 19/08/2015 - 13:32

eu stiu daca bucurestiul interbelic e asa de romantic??? sunt marturii care arata ca era destul de mizerabil in afara de zona centrala. nu totul e o poveste de dragoste in lumea burgheza…

Reply

Dă-i un răspuns lui andreea Cancel Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe