Anotimpuri fără rădăcini. Ieri vară, astăzi nostalgică toamnă. Frunzele se pierd în eternitatea singurătății. Timpul trece, totul se transformă. Liber, libris. Un copac, o bancă, o frunză, o carte. Mâine, poate o altă bancă. Evoluție sau revoluție? Furie. Gândire, imagine, semn sau hazard? Spirit și literă, formă și conținut, călătoria la capătul nopții poate fi acel speculum humanae salvationis? Oglinda mântuirii omenești. Un om, o carte, o poveste… Fuga lui Ferdinand Bardamu de tot și toate. Nimicnicia clipei pălește în fața unui nihilism în care se complace. Mereu pe drumuri, mereu alte locuri, mereu alte bănci și alte anotimpuri…
articol participant la etapa 22 SuperBlog 2012
7 comments
Cam scurt textul, te-ai bazat pe mesajul foto. M-am prins.
10 pentru fotografie!
Cerinta era de “cateva cuvinte”. Suficient, zic eu pentru ce trebuia spus. Mesajul foto reda fidel povestea cartii. Altfel nu as fi ales acel mediu 🙂
Superbe si poza si ci cuvintele.
Multumesc!
Un om e o carte, o poveste pe-o bancă. Mi-a plăcut foarte mult “semnul de carte.”
Frumos, foarte frumos!
[…] viitorul tehnologiei, sa inventez povesti si legende, sa cuceresc cu o carte sau sa impletesc pasiunea fotografiei cu lectura. Mai mult povesti decat advertoriale. Din acest motiv, sponsorii mei preferati sunt Nemira & […]