Dam foc… felinarelor!

Am crescut ascultand muzica de toate felurile. Nu exista seara in care tata sa nu dea drumul la magnetofon, la pickup sau la casetofon. Avea o colectie vasta, impartita pe genuri muzicale. “Hai si asculta!” imi spunea el. “Uite cum suna vioara. Violoncelul. Saxofonul. Chitara. Naiul.” continua el. De fiecare data punea altceva. Asa am invatat sa ascult.

Am ajuns la liceu. Perioada postdecembrista isi etala libertatea si prin genurile muzicale care fusesera mult timp interzise. Folkul. Rockul. Prietenii mei stiau toate cantecele cenaclului Flacara. Pe munte, la mare, in excursii exista o chitara. Generatia in blugi si chitara. O dadeam din mana in mana si cantam. Asa am descoperit-o.

Mi-am dorit-o atat de tare ca am facut o serie de sacrificii pentru ca ai mei sa mi-o cumpere. Andrii Popa si Thunderstruck (inceputul) au fost primele cantece invatate. Primele corzi rupte si goana periodica la Muzica dupa alte corzi si pene ratacite.

Am terminat liceul, iar de atunci chitara zace intr-un colt, parca parasita. Rareori am mai zdranganit-o. Am uitat acordurile. Au trecut 18 ani. Nu e ca mersul pe bicicleta sa nu uiti niciodata. Totusi am asezat-o pe un piedestal si n-am permis nimanui s-o atinga. Atat de mult am iubit-o.

Am continuat sa ascult folk. Si rock. Si ii iubesc pe cei care continua sa duca genurile mai departe. In special folk. Asa cum face Marius Matache. Acum il inteleg de ce isi iubeste atat de mult chitara… Pasiunea lui nu se va stinge niciodata.

Astazi m-am “zbatut” sa castig o licitatie pe blogalinitiative.ro: un album de muzica folk, cantautor Vasile Mardare. Privirea mi-a cazut pe chitara din colt si, cu atat mai mult, mi-am dorit sa am cd-ul. Maine, o noua licitatie si o noua lupta. Pentru Marius Matache si muzica lui.

Poate candva n-o sa ma mai uit atat de neputincioasa la chitara… Dar pana atunci sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Dam foc… felinarelor?!

 

Acest articol a fost citit de 3668 ori

Articole asemănătoare

8 thoughts on “Dam foc… felinarelor!

  1. Daca ai inceput primele acorduri pe Thunderstrack imi dau seama ce distractie…
    ehe, vremuri de demult, fiecare generatie cu frumusetea ei
    nu stiam de aceste licitatii, voi trage un ochi
    O zi buna

  2. Eu mi-am facut praf buricele degetelor cu Balada Strainului… Apoi cand am dezvoltat bataturi, am continuat cu Melc, Melc, Codobelc. :)))

  3. ma bucur ca a ajuns albumul la cine si-l dorea cu pasiune, nu doar din curiozitate cum era dorinta mea. In plus m-ai lovit cu postarea : regretul vietii mele este ca nu am avut sansa de a ”zdrăngăni ” o chitare si foarte mult imi pare rau , atat de mult incat acum la 32 de ani stau in dubii, as vrea să-mi iau o chitara si sa incerc sa invat o mel odie ceva , orice , dar neavand studii muzicale si poate nici ureche muzicala imi prevad esecul din start ! S-ar putea, totusi, sa-mi iau chitara si sa acopar lipsurile din copilarie asa cum am facut acu 3 ani cand mi-am cumparat bicicleta dorita si neavuta toata copilaria mea!

  4. citind articolul cred ca multi am cautat prin casa dupa lucrurile pentru care am facut pasiune pe vremea liceului.
    si la mine zace o chitara pe care o mai sterg, din cand in cand, de praf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.