Marturisirile vul(vo)nerabile ale lui Liviu Alexa

Dupa creativitatea uimitoare intr-ale liricii erotice reprezentata pana mai ieri de Emil Brumaru, Liviu Alexa aduce un suflu proaspat si intra cu “nerusinare” pe un taram mai putin “digerat”. Riscul este ca poate “strica” asteptarile unui cititor indoctrinat de subiectele tabu.

Liviu Alexa rastoarna canoanele poeziei clasice. Insa, daca trecem peste cuvintele erotice si vom incerca sa citim “printre randuri”, vom descoperi un poet sensibil, un poet care isi exprima mai degraba dragostea, disperarea, dorul, vulnerabilitatea si teama de a fi respins de catre o EA: “Nu râde de mine, azi nu-mi pun inima în piept, nu vreau să vezi cum mă transform în tine” sau “atunci începe călătoria./atunci, doar atunci, mă poți omorî”, “Nu mă duce unde m-ai putea iar ține într-o seară departe de tine.” Chiar daca el declara tare si raspicat “Eu nu pot să scriu așa. Fiindcă e prea liniște.” El vrea sa socheze cu orice pret. De aici si titlul de pe prima coperta: “Cum sa ai orgasm in 3,5 pasi!”

Liviu Alexa exploreaza fanteziile, perversitatile, elibereaza cuvintele pe care alti autori le-ar tine incatusate,  reabiliteaza destinul chiar daca uneori versificarea este facila, iar alteori combina aspectele tehnologiei moderne (“Dragoste in vremea sms-urilor”, “Poetul Apple”, “Social Media Love”) cu pasiunile, animalicul, grotescul.

Liviu Alexa este vul(vo)nerabil exprimandu-si sentimentele fata de persoana iubita. Reciproca se pare ca nu-i valabila. Practic, de la inceput (inclusiv in titlul de pe cea de-a doua coperta) si pana la final, vul(vo)nerabilitatile sale domina. Ca un fel de marturisire, Liviu Alexa isi da de gol vulnerabiltatile: “ai plecat. mi-au rămas între degete niște fire de păr invizibile./ sunt chiar invizibile. căci te-am tras înapoi doar în minte. / ca să nu pleci, te-am tras de păr / înspre invizibila noastră iubire. / am rămas. ți-au crescut între palme doi ochi încăpățânați. / închide-i încet, cum închizi ochii unui mort./ atunci când vedem că iubirile invizibile mor, trebuie să le închidem pleoapele. / altfel, ne vor bântui toată viața.” sau “Înăuntru, draga mea, dacă tot ai vrut să afli acest lucru, / e o inimă.” Poetice sunt si imaginile inspirat alese.

Ca versificatie si stil, Alexa penduleaza, pe alocuri, intre Eminescu si Nichita Stanescu. Alteori se simt influentele optzeciste ale Angelei Marinescu (“iar sub limbă îmi apare un gust de salivă însângerată, atât de tare îmi mușc buzele”).

Merita citit intreg volumul, pentru ca putini sunt poetii care pot scrie altfel decat lirica obisnuita.

liviu-alexa

Acest articol a fost citit de 4885 ori

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.