Aventuri nevinovate

by Irina Bartolomeu

Din fire, Dan este comod. Oriunde merge, o face doar cu masina, zici ca e a doua nevasta. Iar cand e vorba de mers la cumparaturi, brusc isi aduce aminte ca ori are de facut altceva, ori ca trebuie sa mearga in alta parte si cu chiu cu vai il tarasc prin supermarketuri. Nici vorba sa mearga singur cu lista de cumparaturi.

—  Eu nu stiu cum arata rosia romaneasca, zicea el. Daca vin cu de-alea made in Spania? Nici merele nu ma pricep. Si sa merg si atata… consum prea multa benzina, nu-mi place sa stau la coada…

Si toate astea pana acum doua saptamani cand s-a schimbat ceva! Dintr-odata, gasesc paine cumparata, merele, rosiile si legumele cele mai frumoase, carnea cea mai proaspata, mezeluri in frigider si cate si mai cate. Dumnezeule mare, zic, ceva este in neregula! Clar ma inseala! Stii cum se spune, ca daca vine cu flori si ciocolata, ascunde ceva… Iar florile si ciocolata s-au transformat in aceste cumparaturi pe care el le ura atat de mult! Basca, masinuta lui cea iubita care sta cu zilele in parcare! El sa mearga pe jos la cumparaturi?! E ceva la mijloc sau cineva?

O data, de doua ori, a treia oara, uite asa se fac doua saptamani,  iar eu gasesc in continuare paine proaspata in casa… Nu mai rezist, se intampla ceva! Trebuie sa descopar misterul! Sigur are o amanta si ca sa-si ascunda urmele, face pe binevoitorul, se transforma in cel mai bun sot din lume, isi calca pe suflet si merge singur la cumparaturi…

Azi, cand a intrat pe usa, mi-am calcat pe suflet si l-am luat la intrebari:

—   Unde ai fost? si simteam cum sangele-mi zvacneste in obraji.

—  La magazin, unde sa fiu? imi raspunse el.

—   La naiba, l-am intrerupt. Nu te cred!

Deja eram nervoasa. Avea o fata atat de nevinovat, desi… Ce naiba o fi la mijloc?

—  Ia painea din sacosa, te rog si pune-o in cutie, imi spuse el zambind.

Ori isi bate joc de mine ori… Imi venea sa plang de ciuda, si, totusi, pe de alta parte, imi venea sa-l lipesc de usa si sa-l sarut. Dar nu puteam trece peste orgoliul de a fi inselata.

Mai trec doua zile, lucrurile se petrec la fel. Brusc m-am hotarat: trebuie sa angajez un detectiv ca sa-mi confirme sau sa-mi infirme banuielile. Nu trebuie sa stie nimeni. Am cautat pe net, am studiat oferte si, cu inima indoita, am angajat detectivul. I-am spus despre ce e vorba.

—  Floare la ureche, imi zise detectivul. Vom dezlega misterul…

Seara, aceeasi poveste. Culmea era ca ajunsesem sa duc dorul cumparaturilor, facute alaturi de Dan. Roasa de nerabdare, l-am sunat pe detectiv.

—   La prima impresie, omul pare curat. De la serviciu, a venit acasa, a stat cateva minute, apoi a plecat la cumparaturi. La Profi. Cel din coltul strazii dvs. N-a stat la taclale cu nimeni, n-a vorbit la telefon. A mers intins spre raionul de panificatie, a luat 2 paini, apoi la cel de fructe si legume, 1 kg de mere, 1 de rosii, 2 banane, 4  ardei grasi; de la raionul de carne a luat un pui grill, apoi de la bauturi, 2 beri si o apa plata.  S-a mai oprit la “mancare gatita”, a oscilat intre orez cu lapte si ficatei cu orez, pana la urma le-a luat pe amandoua.

Ahaaa, mi-am soptit atunci in barba, deci nu-i mai place nici mancarea gatita de mine!

—  Toate sunt bine aranjate la Profi, gasesti imediat ce ai nevoie, a mai continuat detectivul. Multe case, treaba merge repede si nici n-a stat la coada. Apoi a luat-o agale spre casa cu sacosele in brate. Cred ca nici jumatate de ora n-a durat de cand a plecat spre magazin si inapoi. Mare avantaj, dom’le, cu magazinele astea de proximitate. Sa vedem ce face si maine…

Scotocesc in frigider. Ma uit in camara. Toate la locul lor. Exact cele pomenite de detectiv. Nimic omis.

In seara urmatoare, pe la 9 si jumate, Dan imi zise:

—  Plec la magazin. Poftesc la o prajitura.

El care nu iesea din casa la ore tarzii, brusc are chef de iesit. Poate a primit vreun mesaj si pleaca la vreo intalnire. Dupa nici jumatate de ora,  s-a intors binedispus. Simt ca innebunesc.

L-am sunat din nou pe detectiv.

—  Noutati?

—   Nimic nou. Ca si ieri, a fost la Profi. S-a salutat cu un barbat, probabil vecin din bloc, fiindca i-a spus “Salut, vecine! Am tinut cont de recomandarea ta!”; a luat 4 amandine, 1 kg de portocale, ca erau la reducere, 2,45 lei kg si 2 beri. A folosit cardul pentru clienti fideli. Au astia de la Profi un program: “Banuti pentru clienti fideli”.

In ziua urmatoare, am reusit sa scap mai devreme de la serviciu. Abia asteptam sa ajung acasa si sa fac ceva de mancare. Desi sincer, numai la mancare nu-mi statea gandul. Se intampla ceva. Sigur e ceva in spatele povestii asteia cu magazinul Profi. Sigur detectivul se inseala sau poate urma sa descopere ceva. Dar ce, oare?

Am intrat in casa si, spre marea mea surpriza, am dat nas in nas cu Dan.

—  Ce faci atat de devreme acasa? m-a intrebat el, surprins.

—  Dar tu ce cauti asa de devreme acasa? i-am raspuns eu, taios.

—  M-am gandit sa-ti fac o surpriza, dar…

In clipa urmatoare ochii imi zburara spre masa din sufragerie. Fata aia frumoasa de masa pe care o pun eu la ocazii, doua lumanari aprinse, o sticla de vin, farfurii, tacamuri si doua craticioare. Se auzea o muzica in surdina. In secunda urmatoare am avut senzatia ca de dupa usa ma privea un chip. O fi venit cu vreo femeie acasa si i-am dejucat eu planurile?!? Simteam tamplele zvacnindu-mi, iar sangele imi clocotea in vene.

—  Pai, sincer… Nu m-asteptam sa vii asa devreme, continua Dan.  M-am gandit sa luam masa impreuna cum n-am mai facut-o demult. Mai ales ca in ultimele zile te-am vazut cam ingandurata, suparata si n-am indraznit sa intreb ce-i cu tine.

—  Pai cum sa nu fiu suparata cand, din omul comod care erai tu candva, dintr-odata te transformi in cel mai grijuliu sot si pe deasupra mai faci si singur cumparaturile?! Si pe jos?! Tu care nu te dadeai jos din masina?!

—  Acum doua saptamani m-am intalnit cu Ionescu in lift. Venea de la cumparaturi. Era foarte incantat ca luase o multime de produse cu bani putini de la noul magazin Profi. Nu stiu daca ai observat ca in coltul strazii avem un magazin de proximitate, adica situat in imediata vecinatate a blocului nostru. M-a starnit si am zis hai sa vedem ce-i de capul lui.

—  Ce sa fie, e un hypermarket ca toate celelalte, m-am rastit eu la el.

—   Te inseli, draga mea Adela. Noul Profi este un magazin chiar bun. Este mult mai bine organizat decat un hypermarket. Mult mai atractiv. Le ai pe toate la indemana, scrie clar in dreptul fiecarui produs in parte. Produse variate, peste 5000 de articole, iar 90% provin din Romania. Ai vazut ce rosii frumoase am luat zilele trecute? Iar portocalele aveau un pret fain, doar 2,45 lei kg. Au in permanenta promotii. Dupa cum ai vazut, produsele lor sunt proaspete. Categoria de fresh este foarte dezvoltata – legume-fructe, carne, produse de panificatie, grill etc. Ca sa nu mai zic ca sunt deschise pana tarziu, ba chiar unele au si program non-stop.

Ma uitam la el si nu stiam ce sa spun… Dan scoase un card din portofel.

—  Uite, mi-am facut si card pentru clienti fideli. Au astia de la Profi un program “Banuti pentru clienti fideli”. Noul Profi stie cum sa-si atraga clientii. Eu unul, sunt multumit. Si, cel mai tare, ma bucur ca e atat de aproape de casa…

S-a lasat linistea. Nu mai aveam cuvinte. Dupa cateva momente, Dan rupse tacerea:

—  Hai, acum aseaza-te la masa. Am luat ceva gatit de la ei. Stii… au si mancare gatita. De acum nu mai trebuie sa ne facem griji cand ajungem tarziu de la serviciu.  Draga mea, nu mai trebuie sa gatesti in mod special pentru mine in timpul saptamanii. Nu sunt absurd, stiu ca iti este greu… Mancarea facuta de tine este extraordinara, insa nu vreau sa te stresez, sa te imbolnavesti sau mai stiu eu ce. In week-end gatim impreuna, iar in rest putem cumpara mancare gatita de aici, de la Profi. Sunt profesionisti!

In coltul ochilor imi aparu o lacrima. Nu stiam daca de bucurie ca Dan nu ma inseala sau ca facuse o afacere buna, cert este  ca l-am suspectat degeaba… Am fugit in baie si l-am sunat pe detectiv.

—  Misiunea ta se incheie aici. Dan e sincer, nu are nimic de ascuns.

—  Asta voiam sa va spun si eu, doamna. Omul e chiar curat, cum am banuit de la inceput. Poate fi acuzat doar ca va iubeste foarte mult… Dar asta nu se pedepseste…

N-am mai ascultat gluma detectivului si m-am intors in sufragerie. L-am sarutat intens… Dan era atat de… Fata mi s-a inseninat si mi-am jurat sa nu-l mai banuiesc si sa nu mai apelez vreodata la detectivi. Partea asta trebuie sa dispara in negura uitarii… Il iubesc!

O poveste pentru campania Blogal Initiative & Profi

Si acum intrebarea…. Ce parere aveti despre transformarea Profi in magazine de proximitate?

 

You may also like

7 comments

Delia 22/02/2012 - 21:53

Buna! Foarte faina povestea, mi-a captat atentia si mi-a placut foarte mult! Felicitari!

Eu una sunt foarte incantata ca am Profi in cartier! Acolo gasesc cam tot ce am nevoie pentru casa si la preturi foarte bune! Si sunt foarte multumita si de atitudinea angajatilor!

Numai bine si mult succes!:)

Reply
irina bartolomeu 22/02/2012 - 23:32

Multumesc, Delia! O poveste pilot din seria “Adela & Dan” 🙂 Asa ca fii pe faza si la urmatoarele episoade 🙂
In ceea ce priveste Profi, da, mare lucru sa ai un magazin in cartier!

Reply
Marius 22/02/2012 - 22:00

Foarte frumoasa povestea! Bravo!

Cat despre Profi, ce sa zic, sunt multumit ca am langa mine un magazin de unde pot cumpara strictul necesar si la preturi decente!

Mult succes!

Reply
irina bartolomeu 22/02/2012 - 23:33

Multumesc pentru comentariu, Marius! Te mai astept pe aici! 🙂

Reply
Cudi 22/02/2012 - 22:34

Oau, fato, imi place cum gandesti! 🙂 Cat despre magazinele Profi, pentru mine vor ramane “hipermarketuri”. Gasesc tot ce-mi trebuie acolo si pot realiza performanta de a umple cosul cu doar 50 de lei, alegand produsele Proxi. In plus, nu pierd niciodata autobuzul chiar daca intru in Profi cu 5 minute inainte de sosirea lui.

Reply
irina bartolomeu 22/02/2012 - 23:34

Merci, Cudi! Cred ca stii cui ii datorez modul de a gandi! 😛

Reply
O vizita neasteptata « Irina Bartolomeu. Idei pe verticala 23/02/2012 - 11:19

[…] Primul episod: Aventuri nevinovate […]

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe