Am avut in teste, de la evomag, un smartphone deosebit: Sony Xperia Z. Mi-a atras atentia de cand a aparut pe piata si am zis ca trebuie sa-l testez. Sony Xperia Z este total diferit fata de telefoanele de pe piata. Vorbim totusi de Sony care s-a remarcat intotdeauna prin produsele sale, fie ca este vorba despre televizoarele Bravia, laptopurile Sony Vaio ori camerele video de amatori si profesionale Sony.
Iubesc Brasovul in ciuda faptului ca l-am vazut de atatea ori. Si tot nu ma satur. Niciun alt oras nu-mi starneste atatea amintiri si sentimente. Cerbi, festivaluri, concerte, plimbari, intalniri, prieteni si nebunii. Mai ales nebunii.
Brasovul este cu atat mai fascinant cu cat in fiecare locsor se ascunde o poveste. Ferestre, case vechi, ganguri, stradute inguste si intortocheate, terase, bastioane, biserici, turnuri.
De fiecare data descopar ceva in orasul asta care nu inceteaza sa ma uimeasca. Forfota zilnica din Piata Sfatului, stolurile intregi de porumbei care se plimba printre picioarele tale, cersesc de-a dreptul ceva de mancare sau fac sport extrem la cativa centimetri deasupra capului tau. Turisti si localnici deopotriva, aparate de fotografiat, fantana arteziana din centrul vechi, terasele pline ochi, betia de cuvinte printre cafele, pizza si clatite. Brasovene, desigur.
Pitipoance cu cizme peste genunchi, cersetori ce dorm pe trotuar, folkisti si rockeri in tabere distincte, motoare de fite, bijuterii handmade ce se vand intr-un targ improvizat ad-hoc, cozile obisnuite la celebrele clatite trase-n Vama, vile peste vile si alte vile si hoteluri in plina (re)constructie, dale de piatra de zeci de metri peste nisip si iarba, tarabe cu haine hippie, librarul – un loc demodat, sezlonguri moka dar impuse de o consumatie de 40 de lei, mitocanu’, bibi, hamsii, pizza, terase, fuste orientale, Pasarea Colibri, bere, hamace, baldachine si zdranganeli de chitara pe alocuri. Pe zi ce trece, Vama Veche se transforma intr-un kitsch. Vama nu mai are acelasi farmec de acum 30 de ani si nici nu-l va mai avea vreodata. Candva, un rai al iubitorilor de natura, corturi si muzica buna, iar astazi un rai al pitipoancelor si cocalarilor care-si duc veacul in singurul hotel de 3 stele “ancorat” pe plaja.
Recent, Dragos de la Haotik.ro a facut o analiza interesanta despre inceputurile blogosferei in Romania, de fapt, cum zice el, o istorie subiectiva a bloggingului in Romania.
Pe de alta parte, Razvan Baciu construieste istoria blogurilor din Romania, o centralizare in ordine cronologica a aparitiei blogurilor. Puteti contribui si voi inscriindu-va acolo. Lista este actualizata manual.
Desi initial hashtag-ul a aparut pe canalele IRC, avocatul Chris Mesina este cel care avea sa dea lovitura introducandu-l pe twitter. Primul sau tweet cu hashtag-uri a fost “aruncat” pe 23 august 2007:
“how do you feel about using # (pound) for groups. As in #barcamp [msg]?”
Astazi, hashtag-urile sunt folosite intens. Nu exista eveniment, conferinta sau o discutie centrata pe un subiect care sa nu detina un hashtag.
Cand simti ca toate corabiile ti se scufunda, ca oboseala isi spune cuvantul sau, pur si simplu, esti crispat, incruntat, nervos si prea serios, Chupa Chuck este solutia. Pentru ca zilele pot fi mai frumoase datorita lui. Pentru ca Chupa Chuck are o filosofie a lui: “Viata mai putin serioasa – Life less serious”.
Un studiu recent arata ca 90% dintre copii prefera cartile in format 3D. Sunt mult mai interesante, atrag imediat micii cititori. Cu atat mai mult, realitatea augmentata ii va fascina. O astfel de carte poate fi mai practica decat cartea traditionala.
Realitatea augmentata (AR) este o tehnologie care introduce elemente 3D in timp real, suprapuse peste imagini. Folosind tehnologia AR, se poate interactiona cu o lume virtuala.
“…fără auz nu e cântec.” (Mihai Eminescu)
Nu merg la teatru niciodată. Din motive independente de voinţa mea. Şi este cel mai mare regret al meu. Cea mai mare pedeapsă. În cei 30 şi ceva de ani, nu am văzut decât două piese live. În schimb, cunosc pe dinafară integrala shakespeariană şi piese ale altor dramaturgi străini care au fost difuzate la tv… cu subtitrare. De-ar fi toate piesele de teatru subtitrate, indiferent de limba vorbită, aş fi prima prezentă în sală. Dar nu se poate. Şi este cel mai mare regret al meu. Jocul de pe scenă nu se compară cu teatrul tv.
Trăiesc, însă, teatrul sub alte forme. Citesc dramaturgii şi cronicile de teatru. Observator cultural, Dilema Veche, România literară, Teatrul Azi şi toate paginile teatrale din cotidiene sunt la ordinea zilei. Ziua nu este zi fără cafea şi părticica de cultură.
Trăiesc teatrul prin el şi pentru el. Am compensat lipsa prezenţei mele la teatru lucrând pentru… emisiuni despre teatru. În ultimii 3 ani am ştiut mare parte din programul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Am lucrat ca documentarist, alături de colegii mei, pentru Sanda Vişan, realizatoarea unei serii de documentare despre F.I.T.S. Informaţii, biografii, interviuri, cronici de teatru pentru toate piesele de teatru, regizori, actori, companii de teatru prezente în programul Festivalului. Ore în sir de căutări, e-mail-uri catre companiile de teatru, totul pentru a obţine informaţii complete, inedite şi, uneori, exclusive. Cultura face diferenţa, clar!