Irina Bartolomeu

Citeam mai devreme despre un om care, aflat pe patul de moarte, a cerut spitalului sa-i lase cainele sa doarma cu el…  In conditiile in care eu am catel acasa de cand ma stiu, astfel de povesti ma impresioneaza teribil. Ma doare sufletul pentru bietele animalute.

Asta seara am gasit in fata scarii o catelusa de talie mica, tip soricar. Avea o zgarda maro si se vedea ca este ingrijita. De zgarda era prinsa o za, semn ca stapanul o tinea, probabil, in lesa. S-a lipit de noi imediat. Se gudura si dadea vesela din codita. Din cand in cand, tragea un scheunat usurel. Parca se vaita. Ne arata ca ar vrea sa plece, dar sa mergem si noi cu ea. Am hotarat s-o urmam. Ne-a dus in spatele blocului, apoi printre stradute, pana am ajuns in parc. Clar, cunostea zona si, mai ales, parcul “IOR” (actualul “Alexandru Ioan Cuza”). Se oprea la fiecare copac sau banca si mirosea. Isi cauta stapanul. Sau stapana. Parcul, plin de oameni si de catei. La un moment dat, s-a oprit derutata. Devenise din ce in ce mai greu de dibuit printre atatea mirosuri. Am intrebat oamenii care stateau pe banci. “Stati de mult? Va este cunoscuta catelusa asta?”. “Nu”, raspundeau ei mirati. Le-am povestit cum s-a pierdut si ca ii cautam stapanii. Apoi, dupa scurt timp, a fugit spre iesirea din parc. Acelasi drum pe care venisem. Se uita si spre scarile blocurilor pe langa care treceam. Aici o sta, oare? ne intrebam noi… Si tot asa, pana am ajuns inapoi, acasa.

I-am dat mancare si un castronel cu apa. Am lasat-o in scara blocului. Maine plecam iar sa-i cautam stapanii. Poate avem mai mult noroc. Altfel… nu stiu ce vom face. Al nostru e foarte gelos, nu accepta alt animalut in casa. Vorba ceea, l-ar manca cu fulgi cu tot.

Ce nu inteleg eu este… de ce naiba nu avea un medalion la gat? Un medalion simplu, din metal, cu numele catelului pe o parte si adresa plus numerele de telefon pe cealalta parte, costa aproximativ 20 de lei!!! Cat inseamna 20 de lei? Un pachet si jumatate de tigari? O sticla cu vin? Uite ca medalionul se dovedeste a fi atat de util in cazuri de-astea! Te gandesti, probabil, ca tu nu-l vei pierde niciodata? Asa sa fie, sa dea domnu’ sa nu-l pierzi niciodata!  Dar e mai bine sa previi! Inconstienta sau prostie?!

Nici nu-mi pot imagina ce e in sufletul amaratei asteia de catelusa… si a sutelor de catei pierduti si ramasi pe drumuri, singuri pe lume…

Pana una-alta, haideti sa-i gasim stapanii!