Tehnologia viitorului

Anul 2056. Abia ce m-am teleportat acasa dupa ce m-am ratacit nitel prin spatiu. Am fost in vizita la nepotii mei. Faine mijloacele astea de transport. Teleportare, auzi? Ce ti-e si cu lumea asta… Acum 40 de ani nici nu mi-as fi imaginat unde o sa ajungem. Dar m-am obisnuit. M-am adaptat imediat noilor provocari si schimbari revolutionare. Totul s-a transformat, tehnologia a evoluat rapid. Am atins peretele si s-a aprins lumina. Nici vorba de fire electrice. O folie mare, subtire si transparenta aplicata pe perete face totul. Asta-i tehnologia OLED. M-am asezat in fotoliu, nu inainte de a lua sulul de pe masuta de cafea. Am derulat sulul care s-a transformat intr-un ecran tv. Tastatura s-a proiectat instantaneu pe masuta. Ca un fel de holograma. E nevoie doar de o atingere s-o arunc in neant. Am atins piciorul stang al masutei de cafea.  Masuta asta e data naibii. Joaca si rol de computer, are un procesor Intel puternic si doar o placa de baza. Suficient. Informatiile sunt inmagazinate automat in cloud. Bine ca n-am atins in dreapta. Altfel ma trezeam iar ca-mi ard mainile. Doar e o masuta pentru cafea si o tine calda in permanenta. E termica. Fara baterii, fara cabluri. Toate se incarca de la aer. Tot timpul incurc tehnologiile astea, deh batranetea. Dar sa ne intoarcem la oile noastre… Nepotii mi-au promis ca-mi vor arata pozele facute in vacanta si abia astept sa le vad. Mi-am pus ochelarii. Nici nu i-am asezat bine, ca acestia au inceput sa genereze o serie de informatii: « Astazi nivelul oboselii tale a trecut de 80%. Ai nevoie de relaxare. » Cuvantul magic „relaxare” a transformat fotoliul in pat. « Voi ma obositi cam tare!» raspunsei eu, tafnoasa. « Uite, am sa ma relaxez privind niste fotografii minunate! ».

Am incercat sa mut cu gandul ecranul tv pe perete. Nu mi-a iesit din prima. In ciuda atator cursuri facute. Niciodata nu reusesc sa ma folosesc de ganduri din prima. Vreau ceva si imi iese altceva. Sau nu iese. Greu cu concentrarea asta la anii mei. Poate oi invata si eu odata si odata… Intr-un final, ecranul s-a fixat singur pe tot peretele. Drept, central, asa cum trebuia sa fie. M-am asezat pe pat. Am balansat mana catre draperii, iar acestea s-au tras singure.

Pe ecranul flexibil au inceput sa ruleze fotografiile audio. « Fotografia asta a fost facuta dupa ce ne-am teleportat in Honolulu », “Ce zici de peisajul asta? Poate vara viitoare ne insotesti !» Am intins degetul, am fixat un punct, iar fotografia s-a marit. Am intrat intr-o stare de transa si mi-am amintit de excursiile pe care le faceam cu prietenii acu’ hat ani. Am scos din biblioteca un hard disk extern cu fotografiile facute de noi… O, tempora, O, mores!

Astazi, nepotii mei socializeaza pe Oktalbook, urmasul lui Facebook. Oktalbook = Carta fundamentala a inovatiilor. A dat lovitura trimitand fotografii cu gandul direct pe computerul sau pe ecranul flexibil al celuilalt. Astazi, de vrei sa vorbesti cu o persoana, te teleportezi oriunde si oricand. Se comunica atat de usor prin telepatie…

„A crescut nivelul de melancolie. E vara, e soare, hai sa-ti incantam auzul” spusera ochelarii, scotandu-ma din starea de visare. Vivaldi cu a sa Vara se-auzi in surdina, in toata casa.

Am intins mana spre minibarul din biblioteca. „Ia sa vedem, limonada este?” am zis eu. „Limonada va fi gata in 5 secunde.” imi raspunse micutul frigider inteligent. „Cu 2 cuburi de gheata. Ca de obicei” continua frigiderul sa vorbeasca. Avea zeci de retete stocate pe propriul hard si nici gand sa le incurce. A fost o minunatie atunci cand s-a inventat. Uite asa am scapat de povara prepararii bauturilor racoritoare si a cocktailurilor. Ca sa nu mai zic c-am scapat de statul la coada la supermarketuri. Singur comanda de pe net si propune retete. Nici de gatit nu mai gatesc. Cuptoarele mele inteligente fac totul azi. Ma intreb totusi… de ce nu exista o singura chestie care sa le faca pe toate…? am gandit eu cu voce tare.

Un « Piu, piu, piu » mi-a oprit muzica brusc.  Am ridicat privirea spre geam. Masinuta mea zburatoare isi facea de cap langa geamul meu. «Iar ai lasat masina prea mult la soare si e plina de energie!» m-au anuntat ochelarii. « Mai, ce destepti sunteti voi! » le-am raspuns eu ironic. Uneori cip-ul meu cu neuroni si axoni o mai ia razna. Iar am uitat sa-mi modific ADN-ul ca sa previn metehnele batranetii… Sunt o demodata. Trebuie sa invat odata sa ma teleportez.

***

–   Batranica mea, mai dormi mult? Suna ceasul ala in veselie… Piu, piu, piu…

articol participant la etapa 14 SuperBlog 2012

Acest articol a fost citit de 2299 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

3 thoughts on “Tehnologia viitorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge