Continut de calitate gratuit sau cu plata?

In 2002, am scris pentru E-mail Report, prima revista electronica de IT (fondator Adrian Moisei), articolul Site-uri de continut sau platesti ca sa citesti, sa vezi, sa asculti.

Dupa 7 ani, inca se mai pune problema daca sa platesti sau nu pentru continut. Lucrurile s-au miscat pe ici, pe colo, mai mult pe afara. Romania este, din pacate, inca la stadiul de discutii. Pe blogosfera, in presa tiparita, nu conteaza unde, cert este ca inca se discuta.

Potrivit unui studiu American Press Institute, doar 51% dintre publisherii americani considera ca modelul de stiri online pe baza de abonament va aduce incasari. Un rezumat al studiului gasiti la Alex Mihaileanu.

Conform unui alt studiu, realizat de Pricewaterhouse Coopers, 62% dintre utilizatorii chestionati ar fi dispusi sa plateasca pentru continutul online, 100% pentru ziare informative tiparite, in timp ce niciunul nu ar plati pentru continut pe telefonul mobil.

Rupert Murdoch, actionar majoritar al trustului News Corp, a hotarat ca, incepand din iulie 2010, sa se introduca sistemul de continut platit pentru site-urile publicatiilor pe care le detine. La scurt timp dupa declaratia lui Rupert Murdoch, peste 500 de site-uri de reviste si ziare au aderat la societatea Journalism Online (fondata de  Steven Brill, creator al Court TV, Gordon Crovit, fost editor laWall Street Journal si Leo Hindery Jr., fost patron la Tele Communications si fondator al postului YES Network) pentru a-si publica informatiile pe un portal unic, in vederea introducerii sistemului de plata pentru continut.

Situatia in presa straina (cateva titluri):

L’Óeil – articolele pot fi citite online contra cost, plata pe articol sau pachete (10-30-50 articole)

Science & Vie – publica articole pe site, dar nu integral

Actualité de la scénographie – nu publica

Le Nouvel Observateur – publica articole pe site, dar nu integral

Paris Match – aproape integral, restul articolelor se pot citi online, contra cost

Lire – articole se gasesc si pe site, partial

Première – nu publica articolele pe site

Broadcast – articolele sunt publicate integral pe site

Discover – articolele sunt publicate integral pe site

Time – se regasesc si pe site

Dupa cum se poate observa, unele ofera, in continuare, continut de calitate in mod gratuit. Poti sa nu cumperi ziarul/revista tiparita; ai deja pe net. Asta este, de fapt, mentalitatea la care trebuie sa se renunte. Altele se limiteaza doar la varianta tiparita, iar o a treia categorie alege varianta aproape integral online, restul putandu-se citi in versiunea tiparita sau online, contra cost.

New York Times avea deja in 2007 peste 220.000 de platitori, iar Wall Street Journal peste un milion. Financial Times a fost primul care a introdus sistemul cu plata si are 117.000 platitori (abonamentul costa 155.48 lire sterline/an).

Le Figaro a anuntat ca va introduce din 2010 un model de plata pentru editia online. Libération a introdus deja din septembrie a.c. sistemul, contra a 6 sau 12 euro / luna. Presedintele Nicolas Sarkozy s-a exprimat in favoarea continutului cu plata: “…cred in valoarea informatiei verificate, analizate, triate, ierarhizate. Nu cred ca cineva nu va fi dispus sa plateasca pentru un articol de analiza si investigatie. Este absurd sa crezi ca publicitatea va finanta in continuare informatia. Gratuitatea inseamna practic moartea presei scrise…”

Conform unei cercetari realizate in 2008, mai putin de 5% din cetatenii UE au platit pentru continut online in ultimele 3 luni…

In Romania (cateva titluri):

Ziarul financiar – intr-o perioada avea articolele limitate, restul informatiilor putandu-se citi online (cont cu user/parola) doar daca detineai abonamentul tiparit; din 2009  s-a renuntat la formula; articolele se pot citi integral pe site

Academia Catavencu – a fost prima revista care a mers pe ideea de continut online contra cost

Capital – articolele se gasesc pe site

Saptamana financiara – articolele se gasesc pe site

Adevarul – articolele se gasesc pe site

Dilema veche – articolele sunt publicate pe site

Evenimentul Zilei – articolele se gasesc pe site

Cotidianul – articolele se gasesc pe site

Observator cultural – articolele se gasesc pe site

Formula As – articolele sunt publicate pe site, dar nu in ziua aparitiei versiunii tiparite

Apostrof – publica articole pe site

Historia – partial, restul in versiunea tiparita

Dilemateca – nu

Viata romaneasca – publica articolele pe site, integral

Specialistii romani nu cred ca se va introduce prea curand conceptul de continut platit in presa romaneasca. Orlando Nicoara, seful Media Pro Interactive, considera ca toate publicatiile ar trebui sa introduca taxe. Dragos Novac, fondatorul Metropotam, nu crede ca este fezabil modelul abonarii online, iar Alin Zainescu, consultant in comunicare online, merge pe ideea unui continut valoros, exemplificand cu publicatiile online de specialitate IT&C care “au in mare parte doar comunicate de presa si adaptari de articole aparute deja in presa internationala”.

I-as mentiona insa aici pe cei de la gsptv.ro care au avut curajul sa introduca sistemul de plata pay per view pentru continutul video.

Pentru a putea pretinde plata pentru continut, trebuie ca si publicul sa fie educat. Deci, consumatorul avid de informatii de calitate trebuie educat. Sa plateasca pentru acea informatie. Dar.. vorba presedintelui francez, nu cred ca cineva interesat de o anumita informatie, nu va plati pentru ea.

Un alt aspect in fezabilitatea sistemului cu plata pentru continutul online il reprezinta aggregatoarele de stiri. Inseamna practic moartea lor.

In momentul de fata, da, as fi dispusa sa platesc pentru un continut de calitate. Ori abonament lunar/anual ori plata pe articol. Insa probabil vor mai trece cativa ani pana se va implementa si plati, practic, acel continut de calitate, fie ca este vorba despre un ziar, o revista generalista sau de specialitate…

Voi? Ati fi dispusi sa platiti?