Ignoranța cea de toate zilele naște coșmaruri

Astă-vară, mi-am inundat vecinul din apartamentul de dedesubt. Desigur, involuntar. Una dintre țevile de căldură din baia mică a cedat și omul s-a trezit cu baia inundată. Baia noastră mică nu mai fusese de mulți ani folosită. Era un fel de cea de-a doua debara, fiindcă debaraua propriu-zisă era plină până la refuz. În noaptea aceea, a trebuit să desființez ”debaraua” din baie ca să pot ajunge la țeava buclucașă. Atunci am constatat că și cea de-a doua țeavă picura încetișor. Oroare. Oprește apa de pe toată coloana, cheamă instalatorul și rezolvă. Nu s-a rezolvat chiar atât de ușor. Ca să schimbi țeava, trebuia să înlocuiești întreaga coloană de țevi din toate băile mici, fiindcă așa fusese construit blocul: prost. Ultima oară când se schimbaseră coloanele de țevi se întâmplase în urmă cu 20 de ani; se înlocuiseră toate, mai puțin cele din băi (neschimbate de când s-a construit blocul, în 1963). Era cazul unei adunări de bloc, dar… era vară, mulți plecați în concedii, iar cei rămași, bătrânii, prea greu de convins de utilitatea schimbării unor țevi din băi folosite ca și la noi, pe post de debara. ”De ce să le schimb dacă nu tot nu folosesc baia mică?”, mi-a spus bătrâna vecină de pe palier.

A venit toamna, iar sezonul ploios a început să ne dea bătăi de cap la toți. Parcă în niciun an n-a fost așa de grav. Apa se infiltra în pereți, fix în locurile unde erau îmbinările acestora. Blocul fusese construit din bucăți, iar îmbinările respective se fisuraseră de-a lungul timpului. Trebuiau reparate, zidite, iar pereții izolați pe exterior. S-a convocat adunarea generală a asociației de proprietari. ”Avem o problemă generală, domnilor și doamnelor”, a spus, cu o voce gravă, președintele blocului. ”Ne intră apa în apartamente.” Toată lumea a confirmat la unison că le plouă în casă. ”Trebuie să folosim fondul de reparații strâns astă-vară.”, a continuat președintele. ”Însă o parte a fost folosită la repararea acoperișului”, a șoptit administratorul firmei care se ocupă de încasarea întreținerii. Rumoare, șoapte, coate. Nimeni nu știa de nicio reparație, nimeni nu sesizase nicio mișcare pe acoperișul blocului. ”Trebuie să angajăm o firmă de meșteri, să vedem care sunt costurile și cât va trebui să mai contribuiți. Eventual facem o licitație.” Am profitat de oportunitate și le-am spus că ar trebui înlocuite și țevile, vechi de mai bine de 20 de ani, iar cele din băi, vechi de când s-a construit blocul, de mai bine de 50 de ani. Niciun răspuns, lumea era prea concentrată pe fondul de reparații, pensii mici, șoapte, coate.

”Dar de ce nu apelăm la fondurile europene pentru reabilitarea termică?”, a spus un tânăr proprietar care stătuse până atunci liniștit într-un colț al holului. Multe blocuri din cartierul nostru începuseră sau terminaseră demult reabilitarea termică. A încercat să explice, dar n-a fost lăsat. ”Ce fonduri? Vrei să ne fure? Să plătim cât nu face? Știu eu că ne fură”, a țipat un bătrân de alături. ”Da, da, ăștia cu europenele nu-s cei care ne-au trimis refugiații pe cap? I-am văzut eu, vin și ne împușcă, sunt teroriști. Am văzut eu la televizor”, chițăiau bătrânele de lângă el. Cei care-și dăduseră coate mai devreme au prins glas la unison. A început scandalul. ”Eu nu semnez nimic! Dacă îmi vor trimite un refugiat în casă la schimb pentru chestia asta cu reabilitarea?!”, a urlat o doamnă în vârstă, care abia se mai ținea în baston. Cearta s-a centrat apoi pe refugiați, un subiect care, probabil, le ținuse mintea ocupată toată vara din cauza atentatelor de peste hotare.

Pe site-ul primăriei, pe lista cu reabilitarea termică cu fonduri europene sunt peste 500 de blocuri din sectorul 3. Blocuri ce urmează fie reabilitate în următorii ani. Din 2012 până în prezent, în sectorul 3 au fost reabilitate 619 blocuri, adică peste 45.000 de apartamente, primăria sectorului fiind pe primul loc la nivel naţional privind absorbţia de fonduri europene (85% din valoarea totală a fondurilor europene pentru reabilitarea termică). În blocul nostru nici nu se pusese vreodată problema reabilitării termice cu fonduri europene. Președintele și administratorul blocului nici măcar nu s-au interesat, mizând pe faptul că bătrânii sunt cei mai reticenți. Las’ să plouă, să se ude pereții, să se înfunde pluvialul, să crape acoperișul, au bani din pensie, dă-i încolo, le mai băgăm un fond de reparații, unul de rulment și-am rezolvat.

Nu, nu s-a rezolvat. Ca-ntr-un film horror, în continuare ne plouă în casă, pereții sunt mereu umezi, parchetul e înțesat cu prosoape preventiv, geamurile abia se mai țin în balamale, mozaicul de pe fațada blocului se desprinde, e frig, și-n plus, emoțiile noastre că poate va crăpa și altă țeavă și vom inunda sau vom fi inundați. Reabilitarea termică cu fonduri europene e încă un bau-bau pentru multe asociații de proprietari. Ignoranța cea de toate zilele naște coșmaruri.

Acest articol a fost citit de 4544 ori

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.