Astă-vară, mi-am inundat vecinul din apartamentul de dedesubt. Desigur, involuntar. Una dintre țevile de căldură din baia mică a cedat și omul s-a trezit cu baia inundată. Baia noastră mică nu mai fusese de mulți ani folosită. Era un fel de cea de-a doua debara, fiindcă debaraua propriu-zisă era plină până la refuz. În noaptea aceea, a trebuit să desființez ”debaraua” din baie ca să pot ajunge la țeava buclucașă. Atunci am constatat că și cea de-a doua țeavă picura încetișor. Oroare. Oprește apa de pe toată coloana, cheamă instalatorul și rezolvă. Nu s-a rezolvat chiar atât de ușor. Ca să schimbi țeava, trebuia să înlocuiești întreaga coloană de țevi din toate băile mici, fiindcă așa fusese construit blocul: prost. Ultima oară când se schimbaseră coloanele de țevi se întâmplase în urmă cu 20 de ani; se înlocuiseră toate, mai puțin cele din băi (neschimbate de când s-a construit blocul, în 1963). Era cazul unei adunări de bloc, dar… era vară, mulți plecați în concedii, iar cei rămași, bătrânii, prea greu de convins de utilitatea schimbării unor țevi din băi folosite ca și la noi, pe post de debara. ”De ce să le schimb dacă nu tot nu folosesc baia mică?”, mi-a spus bătrâna vecină de pe palier.
