Planul Juncker și temerile potențialilor investitori

by Irina Bartolomeu

Fondul European pentru Investiţii Strategice, cunoscut drept „Planul Juncker”, este destinat exclusiv finanţării proiectelor private și a parteneriatelor public-private, scopul fiind generarea investițiilor publice și private în sectoare precum infrastructura, transportul, IMM-urile, educația, energia, stimularea băncilor și, implicit, crearea a noi locuri de muncă. Însă, conform unei statistici realizate în luna mai a.c., România nu avea niciun proiect aprobat de Comisia Europeană. Guvernul Ponta trimisese o serie de proiecte mici, majoritatea legate de infrastructură, dar niciun proiect n-a fost acceptat, deoarece finanțarea prin Planul de investiții strategice Juncker nu acoperă și proiectele guvernamentale. În schimb, Italia, Franța, Marea Britanie și Spania figurează printre țările cu cele mai multe proiecte aprobate în domeniul transporturilor, al energiei și al economiei digitale.

La începutul lunii iunie, Jyrki Katainen, vicepreședintele pentru investiții al Comisiei Europene, a declarat[1], în cadrul Forumului Economic European de la Bruxelles, că România nu a avansat proiecte private sau în parteneriat public-privat care să fie finanțate prin Fondul European pentru Investiții Strategice. De asemenea, el a criticat și băncile din România, pentru lipsa de interes față de creditarea intreprinderilor mici și mijlocii, prin Planul Juncker și a îndemnat companiile mari din România să ceară credite de la Banca Europeană pentru Investiții. ”Aș vrea să transmit un mesaj și către companiile mari… Când faci o investiție, uitați-vă la ceea ce poate sa facă pentru voi Banca Europeană pentru Investiții (BEI). Nu aveți nevoie de aprobări din partea guvernului pentru proiectele voastre. Puteți să contactați biroul BEI din București”, a spus Jyrki Katainen.

Carevasăzică, un străin ne-a spus direct să ocolim birocrația bancară și administrativă din România. Și totuși, de ce nu suntem încă pe harta marilor investiții prin Planul Juncker? Să analizăm punctual temerile potențialilor investitori:

  • criza refugiaților și Brexit-ul. Planul de investiții Junker fusese propus cu mult înainte de a se cunoaște rezultatul Brexit-ului; iar în ceea ce privește refugiații, preşedintele Juncker a propus, recent, crearea unei componente externe a planului, astfel încât să determine investiţii în zonele de origine şi tranzit pentru refugiați.
  • birocrația. Există programul guvernamental de ”tăiat hârtii”, concretizat printr-o Ordonanță de urgență (publicată deja în Monitorul Oficial) și care debirocratizează masiv administrația publică.
  • transparența. În ceea ce privește transparența, cei care vor să știe cine și de ce a luat fonduri europene vor fi bucuroși să afle că Ministerul Fondurilor Europene a publicat deja, pe site, arhiva electronică a proiectelor europene; astfel, există date despre 16.056 contracte de finanțare din fonduri europene și 151.348 de contracte de achiziție din fonduri europene, iar toate documentele proiectelor sunt de principiu informații publice care pot fi livrate la cerere.
  • cadrul legislativ. Aici chiar avem nevoie de un cadru legislativ stabil, coerent, care să nu lase loc de interpretări și, mai ales, care să stimuleze investițiile. Există programe pentru tineri (tip SRL-D), însă mai este de lucrat în ceea ce privește educația antreprenorială și programele pentru cei trecuți de 40 de ani, o categorie încă vulnerabilă pe piața muncii din România. Acum doi ani, am scris despre cazul unui bărbat ce ”face parte din generația oamenilor de 60 de ani care au prins mulți ani de comunism și care s-au trezit, imediat după Revoluție, într-o lume plină de oportunități pentru care nu erau pregătiți. Lipsa educației economice, legile și regulile birocratice care au descurajat antreprenoriatul, greutățile întâmpinate de cei trecuți de 40 de ani care vor să se angajeze, taxele mari și hibele sistemului de pensii și-au spus cuvântul în România ultimilor 25 de ani”[2]. Micul antreprenor îmi spusese, printre altele, că îi este teamă să facă împrumut la bancă sau să acceseze o finanțare sau fonduri europene. De la SRL ajunsese la PFA și refuza, cu desăvârșire, ideea unei IMM. Iar cazul, cu siguranță, nu este singular. Și toate acestea din cauza legislației românești.

Planul Juncker poate fi de un real folos pentru diaspora. Românii din străinătate pot obține, astfel, finanțare pentru proiecte. Apropo de diaspora, trebuie menționat și proiectul Diaspora Start-up, lansat de echipa fostului ministru Cristian Ghinea: 30 de milioane de euro pentru românii din diaspora care vor să vină acasă să deschidă afaceri. Iar o prioritate a guvernului Cioloș ar putea fi finanțarea unui astfel de proiect românesc – prin planul de investiții Juncker. Un parteneriat public-privat, bineînțeles.

 

 

Note de subsol:

[1]Hotnews – http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-21067575-exclusiv-comisia-europeana-mesaj-disperat-catre-romania-folositi-banii-din-planul-juncker-aveti-nevoie-irigatii-dam-indrumare-tehnica.htm

[2]Cum sa reusesti in Romania. Portretul romanului la 60 de ani”, articol publicat pe Hotnews.ro, în urma bursei de jurnalism social ”Viitor la purtător”, inițiată de Decât o Revistă și susținută de ING Asigurări de viață

You may also like

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe