În trecut, rareori am băut ceai. Fie că eram răcită și alegeam ceaiul din flori de tei, fie aveam probleme cu stomacul și alergam după ceaiul cu mentă sau de sunatoare, pentru mine ceaiul era acea băutură folosită doar pentru probleme de sănătate. Și asta până când am descoperit că ceaiul poate fi minunat. El nu se compară cu nicio altă băutură și nu trebuie privit doar ca un medicament. Unul dintre momentele faine ale zilei îl constituie cel petrecut cu prietenii, colegii sau familia la o cană de ceai ori de cafea. În ciuda dependenței mele de cafea, am descoperit că și ceaiul poate face minuni.
In zilele geroase de iarna, nimic nu-i mai potrivit decat o cana cu… ceai. Si mai ales atunci cand fulgii de nea coboara din ceruri cu repeziciune si iti dau acea senzatie ca se astern toti in… cana ta. Si asta datorita ceaiului alb «Dulceata cerului», cunoscut si ca «White Downy». Paradoxal, in ton cu atmosfera feerica de afara, desi ceaiul alb este potrivit oricarui anotimp, oricarei stari, oricarei povesti. Pentru ca ceaiul spune, practic, o poveste. Insasi « calea ceaiului » are o istorie fascinanta in spate.
LaDORNA. Am descoperit lactatele La DORNA cu multi ani in urma. Cred ca era prin 2003 cand mi-a adus tata taman din Vatra Dornei lapte, smantana si unt La Dorna. Untul era adevaratul unt facut ca la stana, fara apa si extrem de cremos. Il mancam pe paine si nu ne induram sa-l “stricam” in prajituri. Laptele avea alt gust fata de ce gaseam pe piata bucuresteana la vremea aceea, iar smantana o mancam goala, atat era de buna. Ori de cate ori deschideam frigiderul, mai “furam” cate o gura de lapte ori smantana. Nici nu mai zic ce oua moldovenesti trageam dimineata, inecate de-a binelea in smantana si unt. Apoi am descoperit si cascavalul La DORNA. Tarziu au aparut si in hyper/supermarketurile bucurestene si m-am bucurat teribil. Pacat ca brandul nu este prezent pe facebook. Cel putin eu nu l-am gasit. Nici site-ul nu este actualizat. (Se pare ca brandul a fost cumparat de Valvis Holding care detine si Aqua Carpatica & Domeniile Samburesti.)
De când n-ai mai spus cuiva… Mulțumesc? Cică astăzi, 11 ianuarie, este Ziua Internațională a cuvântului Mulțumesc. (International Thank You Day). Mulțumesc, un cuvânt magic! Mulțumesc, dacă aveam nevoie de o zi specială pentru a spune… Mulțumesc!
De la inceputul anului sunt intr-o stare de leneveala, sictir & je m’en fiche. Nu ma intrebati de ce. Chiar daca mi-am fixat niste rezolutii pentru 2013, am tot zis ca e destul timp…
Dragii mei cititori, vă doresc un Crăciun de Poveste!
În sfârșit, visul lui Marius Matache, zis si Make, s-a transformat în realitate. După zile-n șir de înregistrări în studio, masterizare, discuții și probleme birocratice, Marius și-a scos albumul: HOINAR prin piața Matache. Nu-i deloc ușor să scoți un album. Urmează, în curând, să ne anunțe detaliile lansării.
În preajma sărbătorilor se activează instantaneu noțiunea de “acasă”. Îi întrebi: “Ce faci de Crăciun/sărbători?” “Mă duc acasă!” ți se răspunde. Să fie suficiente doar aceste zile dintr-un an pentru… acasă? Îi invidiez totuși pe cei care au un loc al lor și pot spune… “mă duc acasă”. Căci ei aparțin de un loc, de un nume, de părinți ori bunici. Acasă.