În sfârșit, visul lui Marius Matache, zis si Make, s-a transformat în realitate. După zile-n șir de înregistrări în studio, masterizare, discuții și probleme birocratice, Marius și-a scos albumul: HOINAR prin piața Matache. Nu-i deloc ușor să scoți un album. Urmează, în curând, să ne anunțe detaliile lansării.
1989. Anul de gratie 1989. Revolutia care a dus la caderea comunismului in Romania.
Asta seara sunt cu gandul la Leonard Cohen. A avut concert in Piata Constitutiei din Bucuresti. Mi-as fi dorit foarte tare sa fiu prezenta la concertul asta, insa n-a fost sa fie…Alte planuri, alte prioritati, alte… Sper ca data viitoare sa nu-l mai ratez. Fie Bucuresti, Londra ori… Boogie Street 😉
Asa ca asta seara ma multumesc sa ascult in liniste cateva dintre piesele sale…
Pe Jan Garbarek l-am descoperit destul de recent. Nu stiu daca-i toamna de vina, dar iata una dintre melodiile pe care o ascult in nestire:
http://www.youtube.com/watch?v=-jMDocqthcg
Voi aveti melodii pe care le ascultati asa, pe repeat?
Una dintre trupele mele favorite de muzica, byron, a lansat, zilele trecute, piesa Cu capul in nori – varianta in limba romana a single-ului Road Trip.
Este pentru prima oara cand byron inregistreaza o varianta in limba romana pentru o piesa proprie. Trupa intentioneaza ca, de-acum incolo, fiecare piesa single sa fie insotita de o versiune in romana. Ceea ce ma bucura teribil!
Cateva fotografii facute de mine in vacanta:
Celelalte fotografii pot fi vizualizate aici.
pentru concursul organizat de Blogatu.ro
Cu rucsacul in spate si parul ciufulit, tanarul mergea agale pe strada. Pasiunea sa pentru fotografia de nunta si casele vechi, abandonate, nu are limite. Nu stie ce-i aia frica, pericol de prabusire, clanuri de borfasi si cersetori, case bantuite, mituri sau alte legende urbane. Sunt case care dainuie dinainte de interbelic si care, in ciuda vicisitudinilor, se incapataneaza sa reziste. Nu pentru mult timp insa. Case de o valoare istorica inestimabila, cu povesti misterioase in spate, dar lasate de izbeliste.
“O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.” spunea candva Octavian Paler.