Irina Bartolomeu

”Iar nu-mi merge netul!”, zice copilul. ”Și aveam de terminat jocul în rețea. Zic ăștia c-am dezertat fiindcă nu știu să joc dacă dispar așa brusc.”, se vaită el în continuare. Murphy e de vină! ”Dacă aveai de făcut un referat și foloseai netul sau vorbeai cu profesorul sau colegii de școală prin skype, sigur nu pățea netul ceva”, glumește taică-su. ”Ai plătit internetul?”, mă întreabă el. Netul e plătit și nici cățeii n-au ros cablurile. Deci Murphy e de vină. Nu, nu e Murphy, e routerul vechi de 7-8 ani și, din când în când, mai dă rateuri. Se oprește și trebuie resetat. Dar ca-n legile lui Murphy, netul pică exact când ai cea mai mare nevoie.

Cine-i Murphy ăsta pe care-l înjură toată lumea atunci când se întâmplă ceva nasol? Murphy ăsta chiar a existat în realitate. Pe numele său întreg Edward Aloysius Murphy Jr., a fost un inginer american care a declarat despre asistentul său că… ”Dacă are vreo posibilitate de a greși, o va face.” Însă, de-a lungul timpului a apărut o serie de alte legi ce constituie așa-numita murphologie de a da vina pe Murphy pentru orice nu merge. Sau ”c-așa-i în tenis!”, vorba lui Toma Caragiu. Când ai cea mai mare nevoie de net, atunci se întâmplă ”minunea” și n-ai parte. Și, bineînțeles, e vina lui Murphy. Iarăși Murphy când totul merge prost.