
Edi și Luc
Îmi amintesc că, pe vremuri (când aveam 10-12 ani), aduceam animăluțe acasă; în general, pisoi orfani. Nu rezistau mai mult de 2 ore, căci trebuia să le duc înapoi de unde le luasem, fiindcă mama nu le accepta în casă. Dar nici eu nu rezistam să nu le iau. Dădeam la schimb tot felul de creioane cu muțunache și alte jucării, aduse de tata de prin alte țări, doar ca să nu mai văd animăluțe chinuite de copii.
