La 1 ianuarie 2017 se împlinesc 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, un moment istoric important. Negocierile de aderare au început în 2000 și s-au încheiat în 2004, când a fost confirmată data aderării. România şi Bulgaria au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005.
Noi suntem moroșeni dintre ‘ceia care trăiesc la oraș, dar care nu și-au uitat niciodată locurile de baștină. Tata era din Giuleşti, zona Valea Marei. Frumoasa Vale a Marei nu dă numai numele unui ţinut de legendă, cu oameni care mai folosesc culorile naturale, straiele ancestrale – guba şi cioarecii, cojocul cu sute de oglinzi pentru a speria dracii când îşi văd chipul în vârtejul jocului şi cântecul strigat de pe două dealuri… Horile, portul și mâncarea dau acele frumuseți care detașează satele românești de alte țări. Nicio altă țară nu și-a păstrat tradițiile și obiceiurile așa cum o face România.
Dar pentru a-i înțelege tradițiile și obiceiurile, trebuie să fii prezent în “inima” satului, în viaţa de zi cu zi, atunci când omul horeşte de jale, de dor, de dragoste, acolo unde se mai aude cântecul autentic românesc…
…sau poți aduce satul românesc aici, în București. Poți vedea costumele tradiționale românești din toate zonele țării, poți gusta și cumpăra produse specifice unor zone (încercați piroștele de Maramureș!), poți construi jucării folosind meșteșuguri străvechi, poți cunoaște poveștile meșteșugarilor și ale celor care duc tradițiile mai departe sau poți, pur și simplu, să te relaxezi în iarbă sau pe baloți de fân. RuralFest aduce satul românesc în mijlocul orașului.
Mi-am dorit să văd Amsterdamul datorită canalelor care îl fac celebru. Și le-am văzut. Veneția Nordului, cum i se mai spune capitalei Olandei, pentru cei 100 de km de canale și 1500 de poduri, unele cu balustradă, altele fără. Canale ce nu au miros, pentru că sunt curățate periodic. Am luat vaporașul și am ajuns în locuri în care nu aș fi reușit să ajung pe jos. Am văzut și ascultat povești despre locuri pe care puțini le știu. Case înguste sau cu forme ciudate, biciclete sprijinite pe balustradele podurilor, ghivece cu flori de toate felurile și culorile, terase unde-s tineri ce-și savurează pe îndelete cafeaua, ceaiul și unde șoaptele-s purtate de vântul ce bate dinspre marea Nordului.
Mi-am dorit să văd Bruges pentru farmecul său medieval, dar și pentru că se aseamănă oarecum cu Amsterdamul tot datorită canalelor. Și le-am văzut. Sunt 10 km de canale, din care doar 4 km sunt destinați plimbărilor cu barca sau vaporașul. Canale pe malul cărora ”tronează” case în stil gotic ori baroc, frumos aliniate și neschimbate de sute de ani. Orașul cel minunat (Brugge die scone, cum îi spun localnicii) are un farmec aparte când îl privești mai ales de pe apă.
Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe