Mi-am dorit să văd Amsterdamul datorită canalelor care îl fac celebru. Și le-am văzut. Veneția Nordului, cum i se mai spune capitalei Olandei, pentru cei 100 de km de canale și 1500 de poduri, unele cu balustradă, altele fără. Canale ce nu au miros, pentru că sunt curățate periodic. Am luat vaporașul și am ajuns în locuri în care nu aș fi reușit să ajung pe jos. Am văzut și ascultat povești despre locuri pe care puțini le știu. Case înguste sau cu forme ciudate, biciclete sprijinite pe balustradele podurilor, ghivece cu flori de toate felurile și culorile, terase unde-s tineri ce-și savurează pe îndelete cafeaua, ceaiul și unde șoaptele-s purtate de vântul ce bate dinspre marea Nordului.
Mi-am dorit să văd Bruges pentru farmecul său medieval, dar și pentru că se aseamănă oarecum cu Amsterdamul tot datorită canalelor. Și le-am văzut. Sunt 10 km de canale, din care doar 4 km sunt destinați plimbărilor cu barca sau vaporașul. Canale pe malul cărora ”tronează” case în stil gotic ori baroc, frumos aliniate și neschimbate de sute de ani. Orașul cel minunat (Brugge die scone, cum îi spun localnicii) are un farmec aparte când îl privești mai ales de pe apă.