Tata, ori de câte ori împrumuta o carte, se semna pe ea. Cu nume, prenume și dată. Așa era el sigur că i se vor restitui. Eu i-am preluat obiceiul și, la rândul meu, mă semnez pe cărțile pe care le împrumut. Mai greu a fost atunci când am vrut să fac ordine în bibliotecă și mai rău m-am încurcat în cărți. Am vrut, de fapt, să fac un soi de inventar ca să știu ce cărți am și pe ce rafturi sunt așezate pentru a le găsi mai ușor. Inițial, am mâzgălit cotorul unor cărți cu pixul. Apoi mi-a venit ideea să le pun etichete și să scriu pe ele locul. Mi s-a părut o muncă sisifică și n-am reușit nici până astăzi să termin acel inventar. Cu siguranță ar fi mers mult mai ușor dacă aș fi avut un soi de ștampilă personalizată. Dar pe vremea aceea existau doar ștampilele clasice, folosite în domeniile administrative, financiar-bancare, notariale etc.
Tag: