Parafrazandu-l pe Vlad care mi-a luat-o inainte cu dialogul interior, pentru mine, Dzeu e undeva… departe. Ani de zile l-am negat, l-am refuzat si l-am respins. Argumentul ratiunii a fost mai puternic decat orice alte argumente ale filosofilor si ganditorilor care au incercat sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. Ratiunea nu se opune credintei in Dzeu, dar nici nu o sustine, concluziona Kant. Nu intru in biserica decat pentru a asista la acele traditii impuse sau pentru a fotografia constructia in sine in caz ca este mai deosebita. Mi-e sila de babele care umplu biserica si se roaga pana la absolut, vorba lui Tutea. Nu-i suficient un coltisor sau un gand pentru o legatura cu cel de sus? Mi-e sila de cei care tin post in zilele date, iar in restul timpului injura si se comporta ca ultimii barbari. Postul nu inseamna doar o abstinenta de la mancare. Mi-e sila de slujbasii bisericii care transforma traditiile si randuielile in afaceri. Nu cred in biserica si urasc orice forma de manipulare. Despre teoria evolutiei am mai scris, iar asta va fi ultima postare pe aceasta tema.