“Black hat” in social media sau ce ar trebui sa evitati:
– Cumpararea de fani/likeuri
Jurnalist, Blogger & Social Media Specialist. Din 2007 scriu despre campanii, acțiuni, evenimente, povești și oameni faini. Idei pe verticală. Mai multe despre mine, aici.
“Black hat” in social media sau ce ar trebui sa evitati:
– Cumpararea de fani/likeuri
Daca vrei sa stii cat de mult iubesc eu masinile, ar trebui sa-i intrebi pe ai mei. Ti-ar spune negresit ca sigur m-am nascut in masina. In conditiile in care si pentru 100 de metri ma urc in masina, iar inainte de a ma da jos, mangai bordul si-i spun “Pa, masinuta!”, probabil ai spune ca-mi lipseste o doaga. Dar nu, nu, eu chiar iubesc masina si nu ma convinge nimeni sa renunt la ea in favoarea altui mijloc de transport. Am si bicicleta, dar o folosesc doar vara, maxim 10 km prin parc. Cu riscul de a-mi atrage antipatia pasionatilor de biciclete, zic ca nu stiu ce-a fost in mintea mea atunci cand mi-am cumparat-o pentru ca, in rest, zace pe post de umeras pentru hainele care nu mai incap in dulap. Si nu cred ca va imaginati cat de urata este ziua aia in care sunt nevoita sa folosesc metroul. Sau alt mijloc de transport in comun.
N-am permis de conducere pentru ca inca imi place sa… stau pe locul din dreapta soferului. Altfel ma bucur de masina si de peisaj decat daca as conduce. Asa n-am niciun stres, pot “invarti” toate butoanele, locasurile, si, mai ales, pot dormi linistita la drum lung. 😀
Anul trecut am avut in teste o serie de masini faine. Toate, una si una. N-as putea face un top pentru ca fiecare are atuurile ei. Cert este ca cea mai mare dezamagire am trait-o ori de cate ori trebuia sa duc masina inapoi la reprezentanta…
Dar sa vedem brandurile auto care imi plac:
Telefon mobil, centru multimedia sau asistent personal? Poate fi o intrebare buna pentru a afla ce reprezinta un smartphone in ziua de azi. Cred ca termenul de telefon este deja invechit. Cine isi mai cumpara un telefon? Nimeni. Toti cauta un dispozitiv ce le poate asigura o legatura permanenta cu lumea ce-i inconjoara. Internetul nu mai este nici el o problema. Avem deja viteze ametitoare de 3G si mai nou 4G. Mai stie cineva ce este acela un cablu? Ah da, chestia aceea de se baga in telefon pentru incarcat. Cam la atat se rezuma cablurile. In rest, libertate deplina. Demodatul telefon a ramas pe locul… nu stiu sa spun, dar cu siguranta undeva in spate. Sa facem un exercitiu de imaginatie. Suntem in situatia in care trebuie sa ne schimbam telefonul si suntem nevoiti sa facem o alegere. Dupa ce ne uitam prima data? Cautam o marca anume. Apoi ne intereseaza ecranul. Piesa de baza. Toata lumea cauta un ecran cat mai mare, sa se vada cat mai bine, cu pixeli multi si care sa raspunda prompt la comenzi. Apoi urmeaza procesorul, procesorul grafic, memoria RAM, spatiul de stocare intern si nelipsita camera de fotografiat. Aici e aici. Cu cat are mai multi megapixeli, cu atat mai bine. Daca filmeaza si HD, deja suntem in culmea fericirii. Un alt element important in ziua de azi este antena GPS. Pai daca ne ratacim? Sa putem gasi usor drumul de intoarcere. Apoi vine randul distractiei. Sa ascultam muzica (radio, internet sau player), sa ne putem juca (chestii cat mai sofisticate) si viziona filme (loco sau internet). Si toate acestea cat mai mult timp cu putinta, departe de “uratul” ala de incarcator.
În trecut, rareori am băut ceai. Fie că eram răcită și alegeam ceaiul din flori de tei, fie aveam probleme cu stomacul și alergam după ceaiul cu mentă sau de sunatoare, pentru mine ceaiul era acea băutură folosită doar pentru probleme de sănătate. Și asta până când am descoperit că ceaiul poate fi minunat. El nu se compară cu nicio altă băutură și nu trebuie privit doar ca un medicament. Unul dintre momentele faine ale zilei îl constituie cel petrecut cu prietenii, colegii sau familia la o cană de ceai ori de cafea. În ciuda dependenței mele de cafea, am descoperit că și ceaiul poate face minuni.
Niciodata nu mi-a placut ideea de “Valentine’s Day”. Nici Dragobetele nu-mi place, desi e a noastra, e sarbatoare romaneasca. Stau si ma gandesc… ce nevoie avem noi de o zi anume pentru a-i spune persoanei de langa noi ca o iubim? Ce nevoie avem de lumanarele, cina in oras, cadouri si tot tacamul doar pentru o zi? Doar o zi din 365 de zile? Si in restul timpului ce facem? Ne certam, ne scoatem ochii, ne injuram si tot asa pana vine faimoasa zi a iubirii… Eu cred cu tarie ca dragostea ar trebui sa pluteasca in aer tot timpul anului. Zi de zi. Un gest, o floare, un gand bun si un cuvant de alint pot face minuni in fiecare zi.
Daniel Botea m-a intrebat cum ma influenteaza experienta (educatie, joburi) in activitatea blogosferica?
A fost odata ca niciodata… ca de n-ar fi fost, n-as fi avut ce sa povestesc acum…
Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe
