Eu si ‘mnealui am pus la cale o ghidusie. Eu cu domeniul, el cu hostul, asa ca… sa-l stapanesti sanatoasa, Claudia!
Restul setarilor… via mess 😉
Category:
online
Pe scurt, proprietarul unei pensiuni isi face promovare intensa pe retelele sociale (facebook in special), site-uri, blog samd, insa nu catadicseste sa raspunda la un banal e-mail referitor la o solicitare de cazare. Ca sa nu mai amintesc promotiile discriminatoare (si bineinteles cenzurarea mesajelor atunci cand li se atrage atentia asupra acestora…)
Si atunci ma intreb… ce rost (mai) are o promovare in nspe retele sociale, forumuri, bloguri samd daca nu tii cont (si) de nevoile clientilor?
Despre connect.ro, foarte pe scurt:
Design: Culori inspirate, in ton cu revista; logo-ul este simplu, dar de efect, are o istorie in spate, un brand cu renume; singurul dezavantaj, pagina principala este foarte incarcata, nearisita.
Copywriting: Texte corecte din punct de vedere gramatical; lipsesc cuvintele cheie aldine din cadrul articolelor
Continut: articolele sunt bine documentate, argumentate; sectiuni complete; vreau sa citesc mai multe articole despre industria IT&C romaneasca si promovarea programatorilor/creatorilor romani de aplicatii mobile; as vrea sa vad articole tip “how to…”; topuri cu cele mai citite articole sau cele pe care le recomandati; istorie branduri mobile; irelevant nr total categorii;
Uzabilitate: as vrea sa am posibilitatea de a ma abona la rss feed prin e-mail, cat si la comentarii; problema – 2 linkuri in footer identice: abonare revista / abonamente; bravo pentru prezenta in social media;
www.connect.ro este un site IT&C aproape de perfectiune.
Inca din vremurile ancestrale, oamenii au cautat si construit metode de transport pentru diverse materiale sau hrana. Incepand de la bustean, targa, caruta, trasura, bicicleta si culminand in sec. al XIX-lea cu inventia colosala a automobilului. Astazi, masina este o necesitate si, uneori, un moft luxos pentru altii.
In ultima vreme am citit cu stupoare ca, in ciuda crizei economice, 20.000 de masini de lux strabat strazile Bucurestiului. Spre exemplu, 100 Ferrari, 150 Bentley si nu mai putin de 120 de Maserati, dupa cum se arata intr-o statistica realizata de Ministerul de Interne. Un alt articol ne spune ca romanii au epuizat stocurile Ferrari pe 2010, dealerul fiind nevoit sa vanda chiar si unele modele din stocul pe 2011! Pe de alta parte, un studiu realizat de auto.ro si Daedalus arata ca masina preferata a romanului este Volkswagenul second hand, iar a americanului, Toyota; totusi Renault a fost cea mai vanduta marca in Romania in 2010, urmata de Skoda, Ford si Opel.
Ideea acestui articol a pornit de la Cristian Manafu care ne recomanda tuturor un RCA responsabil! Nu un RCA ieftin, ci responsabil! Pentru ca, scrie Manafu, „Stati un minut si reflectati la situatia in care va loveste cineva cu o polita ieftina la una din societatile cu mari probleme pe piata. Sa va ganditi la cati nervi va veti face, prin ce birocratie veti trece si cat va va costa in final sa nu va bucurati de propria masina.”
Asadar, eu nu voi recomanda o masina scumpa sau ieftina. Stati un minut si reflectati daca merita sa luati o masina cu nspe cai putere cand in Romania viteza maxima pe drumurile nationale este de 90 km/h, in orase, 50 km/h, pe autostrazi 130 km/h, iar pe drumurile europene 100 km/h. Pretul unei masini creste si in functie de nr. cailor putere. Cu cat o masina este mai puternica, cu atat si consumul de carburant va fi mai mare. Iar carburantul, dupa cum vedeti si voi, este scumpit luna de luna. Are rost sa-ti iei o masina puternica, full options, la o caruta de bani si sa nu te poti bucura din plin de ea din cauza limitarilor in vigoare din Romania? Hai ca strainii nu sunt asa restrictivi, dar te gandesti ca poate vei folosi masina zi de zi pe drumurile romanesti… Pe de alta parte, are rost sa cumperi o masina second hand de afara, la mai putini bani si pe care vei plati o alta caruta de bani pentru taxele de inmatriculare fiindca e un Euro 2 sau Euro 3? Are rost un SUV cand locurile de parcare sunt si asa limitate, inguste, stramte? Stiati ca in China daca nu ai loc de parcare, nu ai dreptul sa-ti cumperi masina? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca RCA-ul si impozitul pentru masina aceea puternica sunt de n ori mai mari decat pentru masinile obisnuite. Inca un aspect: o masina puternica ar trebui condusa de un sofer experimentat. Altfel, vezi cazul recent al celor 5 oameni (dintre care 4 bolnavi care se intorceau de la dializa) omorati de o fatuca incepatoare (permis de 2 luni!!) cu un bmw pe care n-a reusit sa-l stapaneasca…
Adrian Furnica, intr-un editorial publicat recent in ziarul Gandul, scria: „Fiecare conducator de SUV sau masina scumpa peste medie din România, o data pe trimestru sa fie obligat sa conduca o zi prin traficul din Bucuresti un Trabant. Sau daca nu prin Bucuresti macar sa faca un drum pe DN1 pâna la Ploiesti si înapoi. Eu cred ca ar fi cel mai bun tratament împotriva modului de transformare al individului indus de masina pe care o conduce.” Se mai spune ca dimensiunile masinilor sunt alese invers proportional cu satisfactiile din viata sexuala. Asa o fi?!?
Trecand peste toate astea, consider ca o masina trebuie sa fie in primul rand, practica. Masina preferata trebuie sa o poti folosi oricand ai nevoie fara sa bagi prea multi bani in ea luna de luna. O masina cu strictul necesar. Ganditi-va pentru ce va trebuie, cat si unde o veti folosi, studiati cu atentie toate ofertele care se incadreaza in tiparul respectiv si abia apoi cumparati-o… Si nu uitati de RCA si Rovinieta , obligatoriu. Casco, optional.
La sfarsitul anului 2009, scriam ca ma voi axa mai mult pe offline decat pe online. Asa a si fost. Nu am mai scris pe blogul acesta decat ce a fost strict necesar si mi-am canalizat energia pe proiectele mele. In special pentru SfatulZilei.info, un proiect care creste frumos.
Execut abia acum leapsa lui ‘mnealui pentru ca este ziua in care fac bilantul anului ce tocmai se incheie si imi exprim si rezolutiile pentru noul an, 2011. De data aceasta, voi face fifty-fifty pentru online vs. offline. Deci, ma voi ocupa in aceeasi masura si de online, si de offline.
Ce vreau de la acest blog in 2011: aceeasi constanta de trafic si continut. Desi mi-as dori poate sa scriu mai des pe aici, timpul meu este mult prea scurt…
Ce vreau de la SfatulZilei.info, CazareParticulari.info si TabereCopii.info in 2011? Din pacate, taberele pentru copii nu au prins, probabil si din cauza crizei. Un site la care voi renunta. CazareParticulari.info va fi insa in 2011 cu o noua infatisare si noi servicii dedicate atat proprietarilor de pensiuni, cat si clientilor si pe care le voi anunta la momentul potrivit.
In ceea ce priveste SfatulZilei.info vreau, in primul rand, sa multumesc colaboratorilor fara de care site-ul nu ar fi existat. Si cititorilor care ne citesc, comenteaza si ne apreciaza articolele. In 2011 vom avea o serie de concursuri cu premii si articole extrem de interesante. Ramaneti asadar aproape de noi! Nu uitati ca avem pagina dedicata pe facebook dar si twitter unde anuntam noutatile.
La Multi Ani si sa ne (re)citim sanatosi si in Noul An!
Despre cateva servicii romanesti…
NetChelner.ro – un portal prin care poti comanda mancare pe Internet
Indiferent daca ai ceva de sarbatorit acasa, nu ai chef sa iesi din casa, nu vrei sa faci de mancare, esti ocupat pana peste cap cu serviciul, ploua/ninge/caldura mare, poti sta comod in fotoliu si sa-ti comanzi mancare de pe net. Nu numai seara sau in week-end, ci oricand ai nevoie… Restul articolului il puteti citi aici.
Spatiul.ro – serviciul ideal de gazduire
Pe la inceputul acestui an cautam in disperare o companie buna de hosting. Aveam de administrat cateva site-uri si eram total nemultumita de serviciul de gazduire pe care il foloseam atunci. Suportul tehnic inexistent, spatiul insuficient, serverul cazut cand ti-era lumea mai draga, preturile mari si lipsa totala de interes si de profesionalism m-au determinat sa-mi caut o alta companie de hosting…. Continuarea aici.
…Si despre cultura si social media (ca tot vorbeam in postul trecut despre Internshipul 2.0)…
Noaptea Alba a Muzeelor Europene
O data pe an, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor (sarbatorita pe 18 mai), o serie de muzee din Europa sunt deschise in mod gratuit pentru public… Continuarea aici.
Analiza comparativa: institutiile culturale si social media (co-autor)
Petrecem ore in sir pe Facebook. Sau pe twitter. Este trendy. Pentru a ne conversa cu prietenii, pentru a socializa, pentru a urmari diverse evenimente. Insa, din pacate, conceptul de social media nu este exploatat la maximum de companii si/sau institutiile culturale din Romania. Continuarea aici.
Criza mass-media si viitorul culturii
Cartea, ziarul, radioul, filmul, televiziunea si internetul sunt mijloace de comunicare in masa. La momentul aparitiei, fiecare a declansat comentarii si/sau invidii, fiecare a stralucit, insa toate au ramas importante. Chiar daca ultimele statistici arata ca presa scrisa este in declin, ca tirajele publicatiilor scad de la an la an, fie ca este vorba de… Continuarea aici.
Nu, acesta nu este un blog parasit, insa in ultima perioada am fost extrem de aglomerata; cer scuze pe aceasta cale celor care au sperat sa mai scriu cateva vorbe (si) pe aici… Am avut o perioada plina, si de bucurii, si de suparari, frustrari sau dezamagiri.
Un lucru bun despre care nu am apucat sa spun la timpul potrivit este Internship-ul 2.0 pe teme de PR Cultural organizat de Sorin Tudor, dar incerc sa-mi iau acum revansa si sa-i multumesc acestui om extraordinar. Internship-ul a constituit o oportunitate fantastica de a castiga experienta profesionala si nu numai. Am intalnit oameni pasionati de cultura, online si comunicare, cu caractere puternice, cu spirit de initiativa, de la care am avut ce invata. Fiecare a avut rolul sau bine determinat si bine intuit de Sorin Tudor. Munca in echipa si-a spus cuvantul in diversele campanii realizate, strategii de promovare reale si nu numai. Si, cel mai important, am invatat sa… gandim PR.
Data viitoare zic si ce am realizat aici. 😉
In alta ordine de idei, ei bine, iata ca lucrurile incep sa se miste, si nu dupa 7 ani, ci mult mai repede, cateva luni… si asta apropo de continutul de calitate cu plata sau gratuit…
Ziarul Financiar anunta ca trece pe continut platit, un serviciu ce se adreseaza companiilor si institutiilor. Un continut redactat de jurnalistii de la Mediafax Business, Ziarul Financiar si Business Magazin. Stiri, analize, comentarii, interviuri in exclusivitate. Serviciul este disponibil pe baza de abonament si ofera si posibilitati de promovare (advertoriale, comunicate de presa, rapoarte de monitorizare)…
Acesta a fost primul pas si,sper, nu si ultimul…
In 2002, am scris pentru E-mail Report, prima revista electronica de IT (fondator Adrian Moisei), articolul Site-uri de continut sau platesti ca sa citesti, sa vezi, sa asculti.
Dupa 7 ani, inca se mai pune problema daca sa platesti sau nu pentru continut. Lucrurile s-au miscat pe ici, pe colo, mai mult pe afara. Romania este, din pacate, inca la stadiul de discutii. Pe blogosfera, in presa tiparita, nu conteaza unde, cert este ca inca se discuta.
Potrivit unui studiu American Press Institute, doar 51% dintre publisherii americani considera ca modelul de stiri online pe baza de abonament va aduce incasari. Un rezumat al studiului gasiti la Alex Mihaileanu.
Conform unui alt studiu, realizat de Pricewaterhouse Coopers, 62% dintre utilizatorii chestionati ar fi dispusi sa plateasca pentru continutul online, 100% pentru ziare informative tiparite, in timp ce niciunul nu ar plati pentru continut pe telefonul mobil.
Rupert Murdoch, actionar majoritar al trustului News Corp, a hotarat ca, incepand din iulie 2010, sa se introduca sistemul de continut platit pentru site-urile publicatiilor pe care le detine. La scurt timp dupa declaratia lui Rupert Murdoch, peste 500 de site-uri de reviste si ziare au aderat la societatea Journalism Online (fondata de Steven Brill, creator al Court TV, Gordon Crovit, fost editor laWall Street Journal si Leo Hindery Jr., fost patron la Tele Communications si fondator al postului YES Network) pentru a-si publica informatiile pe un portal unic, in vederea introducerii sistemului de plata pentru continut.
Situatia in presa straina (cateva titluri):
L’Óeil – articolele pot fi citite online contra cost, plata pe articol sau pachete (10-30-50 articole)
Science & Vie – publica articole pe site, dar nu integral
Actualité de la scénographie – nu publica
Le Nouvel Observateur – publica articole pe site, dar nu integral
Paris Match – aproape integral, restul articolelor se pot citi online, contra cost
Lire – articole se gasesc si pe site, partial
Première – nu publica articolele pe site
Broadcast – articolele sunt publicate integral pe site
Discover – articolele sunt publicate integral pe site
Time – se regasesc si pe site
Dupa cum se poate observa, unele ofera, in continuare, continut de calitate in mod gratuit. Poti sa nu cumperi ziarul/revista tiparita; ai deja pe net. Asta este, de fapt, mentalitatea la care trebuie sa se renunte. Altele se limiteaza doar la varianta tiparita, iar o a treia categorie alege varianta aproape integral online, restul putandu-se citi in versiunea tiparita sau online, contra cost.
New York Times avea deja in 2007 peste 220.000 de platitori, iar Wall Street Journal peste un milion. Financial Times a fost primul care a introdus sistemul cu plata si are 117.000 platitori (abonamentul costa 155.48 lire sterline/an).
Le Figaro a anuntat ca va introduce din 2010 un model de plata pentru editia online. Libération a introdus deja din septembrie a.c. sistemul, contra a 6 sau 12 euro / luna. Presedintele Nicolas Sarkozy s-a exprimat in favoarea continutului cu plata: “…cred in valoarea informatiei verificate, analizate, triate, ierarhizate. Nu cred ca cineva nu va fi dispus sa plateasca pentru un articol de analiza si investigatie. Este absurd sa crezi ca publicitatea va finanta in continuare informatia. Gratuitatea inseamna practic moartea presei scrise…”
Conform unei cercetari realizate in 2008, mai putin de 5% din cetatenii UE au platit pentru continut online in ultimele 3 luni…
In Romania (cateva titluri):
Ziarul financiar – intr-o perioada avea articolele limitate, restul informatiilor putandu-se citi online (cont cu user/parola) doar daca detineai abonamentul tiparit; din 2009 s-a renuntat la formula; articolele se pot citi integral pe site
Academia Catavencu – a fost prima revista care a mers pe ideea de continut online contra cost
Capital – articolele se gasesc pe site
Saptamana financiara – articolele se gasesc pe site
Adevarul – articolele se gasesc pe site
Dilema veche – articolele sunt publicate pe site
Evenimentul Zilei – articolele se gasesc pe site
Cotidianul – articolele se gasesc pe site
Observator cultural – articolele se gasesc pe site
Formula As – articolele sunt publicate pe site, dar nu in ziua aparitiei versiunii tiparite
Apostrof – publica articole pe site
Historia – partial, restul in versiunea tiparita
Dilemateca – nu
Viata romaneasca – publica articolele pe site, integral
Specialistii romani nu cred ca se va introduce prea curand conceptul de continut platit in presa romaneasca. Orlando Nicoara, seful Media Pro Interactive, considera ca toate publicatiile ar trebui sa introduca taxe. Dragos Novac, fondatorul Metropotam, nu crede ca este fezabil modelul abonarii online, iar Alin Zainescu, consultant in comunicare online, merge pe ideea unui continut valoros, exemplificand cu publicatiile online de specialitate IT&C care “au in mare parte doar comunicate de presa si adaptari de articole aparute deja in presa internationala”.
I-as mentiona insa aici pe cei de la gsptv.ro care au avut curajul sa introduca sistemul de plata pay per view pentru continutul video.
Pentru a putea pretinde plata pentru continut, trebuie ca si publicul sa fie educat. Deci, consumatorul avid de informatii de calitate trebuie educat. Sa plateasca pentru acea informatie. Dar.. vorba presedintelui francez, nu cred ca cineva interesat de o anumita informatie, nu va plati pentru ea.
Un alt aspect in fezabilitatea sistemului cu plata pentru continutul online il reprezinta aggregatoarele de stiri. Inseamna practic moartea lor.
In momentul de fata, da, as fi dispusa sa platesc pentru un continut de calitate. Ori abonament lunar/anual ori plata pe articol. Insa probabil vor mai trece cativa ani pana se va implementa si plati, practic, acel continut de calitate, fie ca este vorba despre un ziar, o revista generalista sau de specialitate…
Voi? Ati fi dispusi sa platiti?