Şcoala a început de o săptămână, iar situaţia manualelor este incertă. Zilele trecute au avut loc şi primele şedinţe cu părinţii, iar învăţătorii şi profesorii încă dau din umeri. Nici măcar celebrele manuale digitale despre care s-au bătut câmpii în vară nu sunt disponibile, darămite manualele clasice. Iar problema persistă pentru toate clasele. Unii învăţători au adoptat ideea unor fişe de lucru, alţii au preluat ideea manualelor auxiliare.
Copilul meu era în clasa I când i-am cumpărat primul atlas. Nu pot să vă descriu bucuria şi surpriza din ochii lui când a început să-l răsfoiască. Dădea pagină cu pagină, descoperea un nou capitol, citea două-trei rânduri, apoi ţopăia încântat şi ne povestea: Ştiai că asta provine de aici?, Ştiai că a fost prima oară când…?, Fantastic, n-am ştiut că… Bineînţeles, a doua zi a băgat atlasul în ghiozdan ca să-l arate doamnei învăţătoare şi colegilor… Informaţiile şi imaginile dintr-un atfel de atlas sunt construite în aşa fel încât să stârnească interesul cititorului. Cum ar fi dacă o dată pe săptămână s-ar folosi informaţiile din atlas în locul unei lecţii din manualele clasice rigide? Copiii ar reţine mult mai uşor pentru că sunt interesaţi…