arta

Normalitatea și anormalitatea sunt expresii ale puterii care creează falii între oameni. Cum ar arăta lumea dacă persoanele cu dizabilități ar fi majoritare, nu o minoritate lipsită de putere? Unde ar fi plasate lucrările într-o expoziție de artă — la nivelul privirii celor care stau în picioare sau a celor a căror mobilitate și perspectivă depind de un scaun rulant? În ce fel ar fi prezentate lucrările pentru nevăzători de diferite grade? Cum ar fi dacă voci stranii ți-ar bruia gândurile dictându-ți ce să faci?

„Dizabilitatea este inabilitatea de a observa abilități”, spunea Vikas Khanna. Dizabilitatea e o relație între indivizi și mediile lor sociale. În societatea de azi, oamenii cu dizabilități sunt expuşi experienței de a trăi în propriile corpuri ca în nişte realități fizice controlate, posedate și abuzate de alții. A avea dizabilități te condamnă la două nedreptăți simultan: atât la o viață fantomatică, cât și la o supraexpunere în momentul ieșirii în spațiul public.

Expoziția “Normalitate, ce cuvânt brutal!” propune o explorare artistică a dizabilității în care arta vizuală este accesibilă și celor care nu văd, iar dansul devine posibil și pentru oamenii cu dizabilități motorii. Expoziția include lucrări noi de artă vizuală ale artiștilor Ivana Mladenović, Mihai Barabancea și Mircea Topoleanu și performance-uri de Cosmin Manolescu, Monotremu, Paul Dunca & Virginia Lupu, artiști cu o experiență îndelungată de colaborare cu persoane marginalizate social.