Petre Codrea a fost tatăl meu. Am considerat că am mai mult decât o datorie morală de a prezenta cazul tragic și de a condamna, în acest fel, o anumită parte a presei din România. A murit la Iași, iar eu am trăit drama de a-l vedea decedat în hotel prin pozele publicate de presa tabloidă din Iași, fără acordul familiei. Acuz presa care calcă în picioare demnitatea umană, viața privată, dreptul la propria imagine și căreia nu-i pasă de ceea ce lasă în urmă. Acuz presa care nu respectă normele profesionale și deontologice.
Ce înseamnă ”profesionalism”? Luminița Roșca spune că un răspuns s-ar putea obține dacă vei compara normele din orice manual de jurnalism cu practicile actuale ale presei româneşti. „O astfel de comparaţie este, în mod evident, defavorabilă jurnalismului actual din România”.[1]
La 25 de ani de la evenimentele din 1989, presa românească se caracterizează prin aceeaşi „neaşezare” declamată de Ion Cristoiu. Ce-a mai rămas în media românească? Astăzi, ingredientele de bază ale presei româneşti sunt moartea, violenţa, sexualitatea, senzaţionalul, scandalul. Toate vând, însă asta nu înseamnă şi credibilitate. Funcţiile presei nu mai sunt ce ar trebui să fie. Funcţiile de informare şi culturalizare s-au transformat.