Un oraș al contrastelor sau cum te poate surprinde Amsterdamul la fiecare pas

by Irina Bartolomeu

”Vedeți casele astea plutitoare de pe canale?” ne-a întrebat, într-o engleză perfectă, căpitanul olandez al unuia dintre vaporașele care plimbă turiștii pe canalele Amsterdamului. ”Livingul are geamuri de sus până jos. În timpul unei curse cu vaporașul, am văzut un bărbat în dreptul geamului care admira priveliștea. Era gol-pușcă. În spatele lui, o femeie goală își căuta hainele. Nici nu știam ce să fac; să mă apropii cu vaporașul sau să mă fac că n-am văzut. Am trecut pe lângă ei, iar lor nu le-a păsat câtuși de puțin.” a continuat amuzat căpitanul. Casele plutitoare sunt ale olandezilor, dar ei nu locuiesc în ele. În general, le închiriază turiștilor la prețuri ceva mai mari decât camerele unui hotel clasic.

Amsterdamul este un oraș al bunului simț. Ajuns în gara centrală, ai senzația că te afli într-o altă lume. O lume a civilizației pe care n-o întâlnești prea des. Olandezii știu să zâmbească, să te ajute când le ceri ajutorul, să fie politicoși. Chiar și atunci când staționezi pe pista lor de biciclete, fiind furat de priveliște, nu comentează prea mult. Unii tineri mormăie ceva în ”barbă”, te atenționează din claxonul care sună precum o talangă, iar cei în vârstă te ocolesc. Prea puțini își bat capul cu turiștii și, totuși, este posibil să te trezești cu un… ”Fuck!” aruncat printre dinți. În general, sunt veseli și binedispuși. Bicicleta este modul lor de viață. Nu degeaba a fost Amsterdamul, în 2010 și 2011, pe lista finaliștilor pentru capitala verde europeană. Aici găsești toate tipurile de biciclete. Predomină cele de oraș, cu roțile mari și subțiri, însă, în unele curți, poți vedea și bicicletele cu roți groase și crampoane, dedicate drumurilor de țară sau de munte, ba chiar și biciclete-taxi. Așa își transportă copiii: în spate, într-un scăunel sau într-un fel de roabă cu acoperiș din plastic, atașată bicicletei. Chiar și cățeii stau în față, în coșuri. Este ceva firesc să-i vezi cu umbrela într-o mână și cu cealaltă pe ghidon sau cărând sacoșe pline, atașate în lateralul bicicletei. Aparent, ai impresia că-i o circulație haotică, dar este cât se poate de bine organizată. La tot pasul sunt semafoare speciale pentru biciclete, iar pistele lor ocupă trei sferturi din șosea, mașinile, puține la număr (de 4 ori mai mic decât al bicicletelor!), fiind obligate să circule într-un singur sens. Există o parcare în care încap 10.000 de biciclete, însă multe sunt parcate și pe trotuare, printre mașini, legate cu lanțuri de copaci, balustradele podurilor sau aruncate de-a dreptul pe jos (în Dam Square). În schimb, pentru mașini, este o singură parcare subterană, în centru, unde prețul este de 47 de euro/zi! Puține mașini sunt parcate în fața caselor, doar pe locuri marcate, iar pentru persoanele cu dizabilități există un indicator cu semnul internațional și cu numărul mașinii respective. Inclusiv taxiurile au locuri de parcare speciale, marcate prin leduri albastre. Dacă parchezi mașina în locurile nemarcate, ți-o ridică imediat. În general, doar turiștii călătoresc cu tramvaiele sau autobuzele din oraș. Duminică dimineața, fie că-i soare sau plouă, olandezii își duc copiii într-un loc de joacă, ”Fun Land”. Cum altfel, decât pe biciclete?!

De la gară, toate drumurile duc spre… centrul vechi. Dam Square, la doi pași, cu monumentul național în formă de obelisc (construit în onoarea celor care au murit în cel de-al doilea război mondial), dar și locul în care s-a desfășurat, de curând, National Tulip Day, când cei de la Crucea Roșie au dat gratis plase întregi cu lalele; pe un colț, muzeul Madame Tussauds (o replică la o scară mai mică a celui londonez și unde veșnic este coadă), Palatul Regal (cândva primărie), sute de porumbei și pescăruși care se plimbă nestingheriți printre picioarele tale, localnici și turiști care (se) fotografiază. Din Dam Square ajungi imediat în celebrul Cartier Roșu. ”Știe cineva ce este Red Light District? întreabă căpitanul vaporașului. ”Stupid question! Toată lumea știe ce este.” continuă el râzând. În Cartierul Roșu sunt felinare aprinse și ziua, fete îmbrăcate sumar (în vitrine) care te agață dacă ești singur – ”Mister! Mister! Come to me!”, indivizi dubioși, posibili vânzători de droguri (pentru care există panourile digitale de avertizare – ”Nu cumpărați de la dealerii care vând heroină în loc de marijuana, câțiva turiști sunt în spital, iar 3 au murit!”), dar și unde aerul are un iz specific, persistent, de… canal. Așa mi s-a părut că miros ”ierburile” legale în Amsterdam, ierburi care se fumează / gustă doar în localurile speciale, așa numitele ”Coffeeshop”-uri. Altfel, țigările normale sunt interzise acolo. Puține cafenele au mese afară cu scrumiere pentru țigări. Nu am văzut oameni care să fumeze pe stradă, nici măcar vreo hârtie pe jos și nici pubele. Gunoiul este aruncat în saci de plastic, iar mașina de gunoi îi ridică în fiecare dimineață. În schimb, canalele propriu-zise nu au miros, pentru că sunt curățate periodic în Veneția Nordului, cum i se mai spune Amsterdamului, pentru cei 100 de km de canale și 1500 de poduri, unele cu balustradă, altele fără.

Efectele drogurilor le-am văzut într-o după-amiază, când un turist era întins pe jos în mijlocul unei intersecții și plângea de mama focului. Fumase, probabil, prea mult și nu se mai putea controla. Oamenii erau adunați în jurul lui, plus doi polițiști, iar la câteva secunde s-a auzit și sirena salvării. Aceeași sirenă aveam s-o aud, de câteva ori, sâmbătă seara, când oamenii ieșiseră să se… ”distreze”. Sâmbătă seara, străzile, restaurantele și cafenelele sunt pline cu localnici și turiști deopotrivă; în schimb, duminica, străzile sunt aproape pustii, olandezii preferând să stea acasă, cu familia. Magazinele sunt, în general, închise, iar muzeele se pot vizita după ora prânzului. Luni dimineața, orașul se trezește, din nou, la viață.

În mijlocul Cartierului Roșu se află Oude Kerk, cea mai veche biserică din Amsterdam (construită în 1213), în contrast cu desfătările umane; poate chiar sursă de inspirație pentru Bosch și a sa pictură, ”Grădina desfătării umane”, acesta ilustrând excesul plăcerilor lumești.

Câteva străzi mai încolo, trecând pe lângă celebra piață plutitoare de flori (Bloemenmarkt), se află Cartierul Muzeelor. Muzeul Van Gogh, o clădire veche căreia i s-a adăugat o aripă nouă, proiectată de arhitectul japonez Kisho Kurokawa, în contrast cu clădirea muzeului național de artă, Rijksmuseum, aflată la câteva sute de metri. Alături de ele, sala de concerte Concertgebouw, veche de secole.  În spatele Rijksmuseum, un mic eleșteu care iarna se transformă în patinoar și, bineînțeles, celebrele litere ”I amsterdam” lângă care se pozează toți turiștii.

O altă stradă duce către vechea fabrică de bere Heineken, transformată, astăzi, într-un muzeu interactiv – Heineken Experience – în care afli istoria berii Heineken, evoluția sticlei de bere, poți degusta berea nefiltrată, treci prin încăperi în care tehnologia își spune cuvântul, vezi un filmuleț 5D, iar la final, poți avea o sticlă de bere personalizată, cu numele tău pe etichetă.

Într-un alt punct al orașului poți vedea fabrica de diamante. Se spune că Amsterdam a fost multă vreme unul dintre cele mai importante centre de șlefuire a diamantelor din Europa, iar câteva străduțe mai jos, sinagoga portugheză și vechiul cartier evreiesc cu muzeul evreiesc de istorie și casa lui Rembrandt. Este chiar casa în care a trăit și a pictat aproape 20 de ani și transformată, în prezent, în casă memorială. Recent restaurată, casa arată la fel ca în perioada în care a trăit pictorul. Alături de Van Gogh și Vermeer, Rembrandt continuă să fie unul dintre pictorii cei mai îndrăgiți ai Olandei.

Casele din centrul vechi sunt colorate în roșu, negru sau maro, cu ferestre contrastante, vopsite în alb; se aseamănă, pe alocuri, cu acele căsuțe țuguiate din turtă dulce din poveștile lui Grimm. În vârful caselor, atârnă un cârlig care era folosit pentru a se transporta, cu ajutorul unei frânghii,  mobila și alte obiecte casnice pe geam, ușile fiind mult prea mici și înguste; unele-s vopsite în negru, altele situate chiar la demisol. Pe vremuri, în Amsterdam, se plătea o taxă pentru lățime; de aceea casele construite în secolul al XVII-lea au o lățime de maxim 9 metri și sunt una lângă alta.

Pe toate străzile găsești, la parterul caselor, diverse magazine de suveniruri, de brânzeturi, de… prezervative, coffeeshop-uri, ”bănci” de semințe de cannabis și alte ”ierburi”, restaurante tematice, cafenele, baruri, iar celebra Kalverstraat este plină de magazine de haine si fast food-uri. În schimb, o singură farmacie în tot orașul, iar într-un gang, un fel de anticariat. În afară de casele din centrul vechi care seamănă toate între ele, în rest, multe lucruri sunt diferite. Oriunde poți găsi ceva nou care să te surprindă. Străzi mai late sau mai înguste, clădiri cu forme ciudate (triunghi), vitrine cu produse năștrușnice (cătușe și măști tip Hannibal Lecter), cartierul chinezesc, ferestrele renovate ale vechilor depozite, cea mai îngustă casă (un metru și un pic), geamuri pictate cu poezii, stații de încărcare pentru mașinile electrice sau un geam în spatele căruia se află zeci de globuri pământești de diferite dimensiuni…

”Niciodată nu poți ști cu ce te va surprinde Amsterdamul în secunda următoare” a spus, vesel, căpitanul vaporașului la încheierea cursei. A durat o oră, însă timpul este relativ în Amsterdam. Trece mult prea repede și rămân atâtea lucruri nedescoperite. Poate data viitoare…

Pentru cazare, recomand The Bridge Hotel, excelent din toate punctele de vedere; aproape de centru, dar și de gară (3 stații de metrou), mic dejun excelent. Încercați să obțineți una dintre camerele laterale, cu vedere spre canal, panoramă splendidă.

Foto Irina Bartolomeu

(mai multe fotografii din Amsterdam, aici: https://irina.bartolomeu.ro/fotografie/?works=amsterdam)

Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Heineken Experience
Concertgebouw
Muzeul Van Gogh
Rijksmuseum
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Bloemenmarkt
Dam Square
Dam Square
Hermitage Museum
Muzeul evreiesc
Casa Rembrandt
Oude Kerk
Cartierul Rosu
cea mai ingusta casa
Olandezul zburator
cartierul chinezesc
Rijksmuseum
Festivalul luminilor
case plutitoare
anticariat
Dam Square

You may also like

10 comments

Sorin 25/01/2015 - 15:23

deci o gramada de informatii pe care nu le stiam .. multumesc pentru ele 🙂

Reply
Ovidiu 25/01/2015 - 22:57

Vreau sa mai ajung iarna in Amsterdamdoar pentru Light Festival. Doar doua poze de la acest festival? Mai vrem 🙂

Reply
irina bartolomeu 26/01/2015 - 11:14

Din pacate, doar doua poze. Le-am prins fix in ultima zi de festival. Poate data viitoare 🙂

Reply
Infografic despre Amsterdam | Irina Bartolomeu 04/02/2015 - 08:03

[…] cum a fost în Amsterdam, am scris aici. Însă, despre Amsterdam mai sunt atâtea lucruri interesante de spus. Mai jos, aveți un […]

Reply
UrbanFest 2015. București pe harta orașelor smart | Irina Bartolomeu 20/06/2015 - 01:23

[…] dorit să văd Amsterdamul datorită (și) canalelor care îl fac celebru. Și le-am văzut. Veneția Nordului, cum i se mai […]

Reply
eTravel Conference 2015 | Irina Bartolomeu 22/10/2015 - 17:15

[…] de călătorie, așa cum mi-a plăcut și cum am văzut locul respectiv; așa cum am scris despre Amsterdam, orașul contrastelor, despre Bruxelles, orașul de sticlă sau despre Brașov, orașul sufletului […]

Reply
Momentul tău nu se încheie nici ieri, nici azi, nici mâine | Irina Bartolomeu 30/10/2015 - 11:13

[…] primului zbor cu avionul şi zeci de kilometri străbătuţi pe jos într-un oraş fantastic pe care l-aş vizita iar şi […]

Reply
adrian 05/12/2015 - 22:20

imi pare rau sa te contrazic dar si in amsterdam se fumeaza,da, se fumeaza afara,fumatori sunt foarte rari,dar sunt acolo,adevarul este ca un fumator nu prea isi permite ritmul si viteza traficului lor de biciclete.

Reply
irina bartolomeu 05/12/2015 - 22:27

Asa e, se fumeaza doar afara, dar in foarte putine locuri am vazut masute cu scrumiere.

Reply
Mihaela 03/11/2021 - 20:14

Gunoiul este aruncat în saci de plastic, iar mașina de gunoi îi ridică în fiecare dimineață.

asta cred ca era odata. Acum gasesti multe hartii pe jos, iar gunoiul il tii in casa si il scoti doar joi si duminica, asa ca jale cu gunoiul la Olandezi, Amsterdam …

Reply

Dă-i un răspuns lui Sorin Cancel Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies. Accept Află mai multe