Hipoacuzia și noile tehnologii

Surdo, te joci cu noi?” Da, le răspundeam eu. “Ei bine, noi nu ne jucăm cu tine! Nu poți să te joci cu noi…” spuneau copiii chicotind pe înfundate. “Nu poți!” au fost cuvintele care mi-au marcat copilăria. M-am simțit atât de neputincioasă și… izolată de ceilalți. Mulți ani am avut de suferit de pe urma unor copii care nu înțelegeau că unii pot fi altfel decât ei, cei… normali. Și că trebuie tratați ca orice altă persoană normală. M-am izolat într-o carapace interioară și în lumea cărților. Cărțile îmi deveniseră cele mai bune prietene, ele nu mă respingeau niciodată. Stăteau cuminți pe raft, așteptând să le vină rândul la citit. Îmi creasem o lume doar a mea, cu povești, cu eroi, cu oameni buni și cu speranța că binele va învinge întotdeauna.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste 5% din populația lumii – sau 466 de milioane de oameni (432 de milioane adulți și 34 de milioane de copii) – suferă de hipoacuzie. Se estimează că, până în 2050, peste 900 de milioane de persoane vor suferi de pierderi de auz. Adică o pierdere mai mare de 40 dB la adulți și 30 dB la copii. Majoritatea persoanelor afectate trăiesc în țări cu venituri mici și medii. Aproximativ o treime din persoanele de peste 65 de ani sunt afectate de hipoacuzie. 

Pierderea auzului poate fi din cauze genetice, complicații la naștere, anumite boli infecțioase, infecții ale urechii, utilizarea anumitor medicamente, expunerea la zgomote puternice, dar și îmbătrânirea. Hipoacuzia poate fi ușoară, moderată, severă sau profundă; poate afecta o ureche sau ambele urechi, ducând la dificultăți în auzirea sunetelor.

Persoanele care au dificultăți de auz comunică de obicei prin limbajul semnelor, pot beneficia de aparate auditive, implanturi cohleare și alte dispozitive de asistență.

Aparatele auditive 

În urmă cu 50 de ani, existau aparate auditive care se așezau în spatele urechii sau se introduceau în ureche. Dacă în trecut, acestea nu puteau fi programate pe calculator în funcție de nevoile fiecărei persoane, astăzi aparatele moderne sunt făcute astfel încât să se poată adapta în funcție de necesități, în urma reglajelor computerizate sau a aplicațiilor mobile.

Implanturile cohleare

Implantul cohlear a fost aprobat de FDA (Food and Drug Administration, SUA) în 1985. Deși aceste tehnologii au îmbunătățit atâtea vieți, dispozitivele nu sunt prea apreciate. Adesea, utilizatorii care le folosesc nu pot auzi atâtea sunete precum oamenii cu auz normal, fiindcă nu transmit anumite frecvențe; unii le găsesc chiar inconfortabile, iar alții se opun total acestora.

Și totuși, tehnologia evoluează. An de an, cercetătorii creează și testează tot felul de dispozitive pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu deficiențe de auz. Tastaturi, ecrane tactile și difuzoare, programe care convertesc computerele în dispozitive de vorbire. V-ați fi imaginat așa ceva în urmă cu 50 de ani?

Dispozitivele de asistență

Dispozitivele de asistență sau tehnologia de asistență se referă la orice dispozitiv care ajută o persoană cu deficențe de auz și de vorbire să comunice. Datorită acestora, o persoană poate să audă și să înțeleagă mai clar ce se spune sau să-și exprime mai ușor gândurile. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor digitale și mai ales wireless, tot mai multe dispozitive devin disponibile pentru a ajuta persoanele să comunice mai mult și să fie mai sociabile.

Pot fi dispozitive de ascultare (ALD), care ajută la amplificarea sunetelor vocii, în mod special acolo unde există zgomot de fundal; pot fi de comunicare augmentativă și alternativă (AAC) pentru a ajuta persoanele cu tulburări de vorbire să se exprime – și pot varia de la o simplă placă la un program de computer care sintetizează textul; dispozitive de avertizare care se pot conecta la telefon sau la sonerie pentru a emite un sunet puternic sau o lumină intermitentă, pentru ca persoana cu deficiențe de auz să știe că se întâmplă ceva. Se folosesc de sistemul FM (unde radio) sau de undele infraroșii.

Cel mai simplu dispozitiv AAC reprezintă un ecran tactil care utilizează imagini sau simboluri ale elementelor și activităților care alcătuiesc viața de zi cu zi a unei persoane. De exemplu, o persoană ar putea atinge imaginea unui pahar în cazul în care dorește o băutură. Multe aspecte pot fi personalizate în funcție de vârsta, educația și interesele unei persoane cu deficiențe de auz. Un alt sistem utilizează un soft de recunoaștere a vocii și deține o bibliotecă uriașă de clipuri video care descriu limbajul semnelor pentru a traduce cuvintele în timp real. Există, de asemenea,
posibilitatea de a traduce cuvintele vorbite în limbajul semnelor, prin intermediul unor aplicații de mobil (disponibile atât pentru android, cât și iOS).

Datorită tehnologiilor de comunicare de astăzi, oamenii pot efectua apeluri telefonice folosind aproape orice dispozitiv cu tastatură, fie laptop, asistent digital personal sau telefon mobil. Mesajele text au devenit, de asemenea, o metodă populară de comunicare, iar companiile de telefonie mobilă se întrec în a oferi abonamente personalizate persoanelor cu deficiențe de vedere și auditive.

Dispozitivele de avertizare monitorizează o varietate de dispozitive de uz casnic, dar și altfel de sunete, cum ar fi soneriile și telefoanele. Când sună telefonul, semnalul de avertizare va fi activat și va vibra sau va emite un semnal luminos.

Dar asta nu-i tot. Institutul Național pentru Surditate și alte tulburări de comunicare (National Institute on Deafness and Other Communication Disorders – NIDCD) finanțează cercetările în mai multe domenii ale tehnologiei de asistență, cum ar fi dispozitivele îmbunătățite pentru persoanele cu deficiențe de auz. Cercetătorii dezvoltă dispozitive care îi ajută pe oameni cu diferite grade de hipoacuzie să comunice cu ceilalți. O echipă a dezvoltat un dispozitiv portabil în care doi sau mai mulți utilizatori pot introduce mesaje care să fie afișate în timp real. O altă echipă dezvoltă un dispozitiv care amplifică sunetul atunci când există mult zgomot de fundal.

Un domeniu relativ nou și interesant de studiu este cercetarea interfeței creier-computer. Cercetătorii NIDCD studiază modul în care semnalele neuronale din creier pot fi traduse de un computer pentru a ajuta pe cineva să comunice. De exemplu, persoanele cu scleroză amiotrofică (boala ALS sau Lou Gehrig) sau cu accident vascular cerebral nu-și pot mișca brațele, picioarele sau corpul. Nici nu se mai pot exprima, chiar dacă sunt capabile să gândească și să explice în mod normal. Prin implantarea electrozilor pe cortexul cerebral al creierului, cercetătorii cred că persoana ar putea controla softul și astfel să formuleze cuvinte prin simpla mișcare a mâinii. Alți cercetători încearcă să dezvolte un dispozitiv protetic care să poată traduce gândurile unei persoane în cuvinte și propoziții sintetizate. Alții studiază un dispozitiv care monitorizează activitatea creierului și care, în cazul unei situații de urgență, persoanele afectate ar putea solicita ajutor uitându-se doar la un anumit loc pe dispozitivul respectiv.

Tendințe în tehnologii pentru persoanele cu deficiențe de auz

În fiecare an, la CES (cea mai mare expoziție a tehnologiei de la Las Vegas), sunt prezentate dispozitive din ce în ce mai avansate, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. În SUA, 20% dintre americani raportează (conform site-ului www.hearingloss.org) pierderea auzului, iar aceste tehnologii joacă un rol important pentru a ajuta persoanele cu deficiențe de auz să ducă o viață independentă.

De exemplu, la CES 2017, Oticon Opn, primul aparat auditiv din lume conectat la internet, a obținut două premii pentru Inovație. Primul premiu – Tehnologie pentru o lume mai bună (Tech for a Better World) – este acordat produselor care au capacitatea de a influența lumea într-un mod pozitiv. Al doilea premiu – Tehnologii portabile (Wearable Technologies) – acoperă piața dispozitivelor electronice portabile, care utilizează senzori pentru navigație, de culegere și transmitere date sau alte îmbunătățiri senzoriale.  Cele mai noi soluții BrainHearing ™ de la Oticon sunt dedicate persoanelor cu deficiențe de auz. Oticon Opn se conectează la internet prin rețeaua  IFTTT (If This Then That). Aparatul auditiv se poate conecta la dispozitive inteligente și la smartphone-uri; de exemplu, la soneria de la intrare ceea ce înseamnă că persoana care îl poartă va ști când cineva va suna la ușă, se poate conecta la televizor și va anula alte zgomote, la detectorul de fum în caz de urgență, corpuri de iluminat sau alte dispozitive. Însă cea mai importantă caracteristică a aparatului auditiv Oticon Opn este faptul că gestionează foarte bine mediile zgomotoase, cu mulți vorbitori și sunete de fundal – o problemă pe care multe dispozitive auditive avansate nu o pot rezolva. Un aparat auditiv inteligent știe să recunoască vocile și să le amplifice, iar sunetele de fundal să le diminueze. Oticon Opn dispune de un procesor puternic de sunet Velox, care modifică doar părțile semnalului pe care urechea nu le percepe bine, amplifică vocea scăzută și elimină zgomotul de fundal. Testele făcute de specialiști au arătat astfel că înţelegerea unei discuţii este îmbunătățită cu 30% în raport cu un aparat auditiv clasic, iar efortul creierului de a o înțelege se diminuează cu 20%. Prin Spațial Sound ™ LX, datele stereo sunt transmise cu viteză rapidă de la o ureche la alta, oferind utilizatorului informațiile spațiale exacte de care are nevoie pentru a localiza sunetele. În plus, aparatul auditiv poate fi adaptat în funcție de necesitățile persoanei cu deficiențe auditive. Performanțele procesorului Velox: 64 de canale de frecvență pentru un semnal mai mare, analiza completă a mediului acustic de peste 100 de ori pe secundă pentru a distinge și intensifica sunetele, capacitatea de a gestiona 1.200 milioane de operații pe secundă, sistem de comunicare revoluționar TwinLink ™, 2,4 GHz pentru conectivitate avansată (doar pentru iPhone).

Apoi, la CES 2018, Oticon a obținut Premiul pentru Inovație 2018 (Innovation Awards) pentru aplicația HearingFitness™ care urmărește folosirea asistenței auditive și oferă informații despre sănătate. Noua aplicație urmărește utilizarea aparatului auditiv, mediile de ascultare și alte comportamente, colectarea și compararea datelor cu măsurători ale ritmului cardiac, ale modelelor de somn și ale altor marcatori de sănătate pentru alte dispozitive care pot fi purtate. Noua tehnologie este concepută pentru a oferi utilizatorilor Opn sfaturi și încurajări cu privire la modalitățile de a auzi mai bine, de a proteja auzul și de a rămâne sănătoși. Mai ales că pierderea auzului a fost asociată cu declinul cognitiv. Un studiu recent publicat în The Lancet privind prevenirea, intervenția și îngrijirea demenței a concluzionat că pierderea auzului este cel mai mare factor de risc în apariția demenței. “Un număr tot mai mare de dovezi indică faptul că izolarea socială cauzată de pierderea auzului este un factor major de risc pentru demență și că aparatele auditive pot contribui la minimizarea acestui impact”, a declarat dr. Don Schum, vicepreședinte Audiologie pentru Oticon.

sursa foto www.oticon.global

Tot la CES 2018, Nuheara a prezentat IQbuds Boost™, dezvoltată de EarID ™, o aplicație care personalizează și calibrează profilul de auz cu ajutorul inteligenței artificiale.

Numeroase companii au arătat modul în care tehnologia poate fi utilizată pentru a-i ajuta pe cei în vârstă și persoanele cu dizabilități. SofiHub a prezentat un asistent de casă, dezvoltat cu ajutorul inteligenței artificiale, care poate seta memento-uri, să creeze rapoarte pentru îngrijitori și să trimită alerte în cazuri de urgență. Sau Inelul, un clopoțel inteligent, care permite utilizatorului să știe cine este la ușă înainte s-o deschidă.

Noi cercetări

Tobias Moser, profesor de neuroștiință auditivă la Centrul Medical Universitar Göttingen, lucrează la îmbunătățirea funcției unui implant cohlear, acesta intenționând să-l transforme într-un dispozitiv optic în locul celui electric. Adică, în loc să transforme sunetul în semnale electrice care trebuie transmise către creier, așa cum fac implanturile cohleare actuale, această tehnică transformă sunetul în lumină. Micro-LED-urile luminează pe neuroni modificați genetic, care trimit informația către creier. El și echipa sa au demonstrat deja că dispozitivul funcționează la rozătoare. În următorii patru ani, înainte de a putea fi testate pe om, ei speră să încerce tehnica lor pe alte primate și să-i îmbunătățească capacitățile.

La Neosensory, Novich și colegii săi dezvoltă o versiune comercială disponibilă a VEST, proiectul lor de cercetare pentru a cartografia sunete pe piele înainte ca informațiile să fie transmise creierului. Scopul lui Novich este de a face un dispozitiv care  să poată fi purtat pe sub haine și, implicit, mult mai confortabil decât aparatele auditive. Studiile inițiale arată că este nevoie de ceva timp pentru a instrui creierul să înțeleagă aceste semnale, iar Novich nu se așteaptă ca VEST să înlocuiască în întregime aparatele auditive, însă ar putea compensa frecvențele de sunet pe care cele clasice nu le transmit bine.

Alți cercetători lucrează cu celulele corpului pentru a readuce auzul. Stefan Heller, profesor de otolaringologie la Universitatea Stanford, se gândește cum să readucă celulele urechii interne la starea lor funcțională pentru recăpătarea auzului. Se pare că păsările au această abilitate, așa că Heller și echipa lui au lucrat pentru a înțelege modul în care celulele își transmit reciproc să se regenereze. Ei intenționează ca, în câțiva ani, să înceapă testarea unor combinații de medicamente pe oameni.

Albert Edge, profesor de ORL la Harvard Medical School, studiază, de asemenea, regenerarea celulelor pentru a readuce auzul. El s-a axat asupra celulelor părului din interiorul cohleei și a neuronilor din nervul auditiv. Cu patru ani în urmă, Edge și colaboratorii săi au descoperit că anumiți compuși moleculari ar putea ajuta celulele părului să se regenereze, ceea ce a dus la o îmbunătățire a auzului la șoareci. Asta le-a demonstrat că se poate face ceva și pentru oameni. Scopul lor este de a oferi o alternativă persoanelor care nu au o părere prea bună despre aparatele auditive.

Celule cohleare. Sursa scitechdaily.com

Îmbunătățirea identificării deficiențelor auditive

Datorită progreselor din medicină și datorită noilor tehnologii, acum este posibilă efectuarea unor teste ample pentru a determina dacă există deficiențe de auz, chiar și pentru cei mai mici, nivelul deficiențelor, dar și cauzele care au dus la acestea și tratamentele disponibile pentru fiecare caz în parte.

În spitalele din întreaga lume, inclusiv în România, există aparate de screening auditiv neonatal pentru a testa auzul copiilor în primele 48 de ore de viață. Astfel de teste identifică deficiențele de auz la sugari. Odată problema depistată, doctorii pot stabili ce fel de soluții sunt posibile. Se pot face și teste auditive speciale pentru identificarea locației exacte a deficienței auditive sau informații referitoare despre nervii auditivi din urechea interioară, teste pentru evaluarea funcției urechilor și a funcției nervoase a urechilor.

sursa foto darulsunetului.ro

Reabilitarea persoanelor cu deficiențe de auz

Ai mei nu au știut niciodată de ce stăteam zile întregi în vârful patului și citeam pe înfundate în loc să ies afară la joacă, cu copiii. Până când…

…am scos capul din carapace. Timiditatea și inadaptabilitatea se transformaseră în agresivitate. Oricine avea ceva de comentat asupra situației mele, mânca bătaie. La propriu. Nici nu mai știu de câte ori era chemat bietul tata la școală. Și de câte ori eram nevoită să-mi cer scuze. Cu jumătate de gură aruncam niște scuze de-a dreptul penibile și-i promiteam tatei ca nu se va mai repeta. Asta până la următoarea bătaie…

Este o concepție greșită să crezi că dispozitivele auditive repară totul. În realitate, îmbunătățirea auzului și a comunicării implică un proces de reabilitare pe termen lung, în care dispozitivul auditiv reprezintă doar o mică parte. Așteptările nerealiste duc adesea la frustrare, dezamăgire și eșec. Procesul de reabilitare audiologică implică ceva mai mult decât achiziționarea dispozitivului auditiv. Este nevoie de verificarea acestuia –  dacă funcționează optim, dacă este ajustat în mod corespunzător nevoilor și așa mai departe. Unii oameni se adaptează imediat, în timp ce alții se adaptează mai greu la noile sunete din lumea exterioară.

În plus, reabilitarea persoanelor cu deficiențe de auz se face prin programe educaționale specializate (pentru copii), prin pregătirea individuală sau cu ajutorul computerului în citirea limbajului (sau citirea buzelor), asistență în anumite situații (telefon, televizor, grupuri) prin utilizarea dispozitivelor de asistență, ajutor pentru cei cu hipoacuzie profundă și/sau surdocecitate prin utilizarea implanturilor cochelare, a aparatelor auditive tactile și/sau a dispozitivelor de avertizare și, nu în cel din urmă rând, prin suportul familiei.

În România, conform Legii nr. 272/2004 (republicată în 2014) privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ”îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap”, iar ”autoritățile publice au obligația să asigure, potrivit atribuțiilor care le revin, locuri de joacă suficiente și adecvate pentru copii”. Dreptul copiilor la activități de joacă și recreative, indiferent de nivelul de dezvoltare sau de afecțiunile de care suferă, se regăsește și în Convenția ONU.

”Dreptul la joacă trebuie respectat și toți copiii ar trebui să aibă acces la echipamente de joacă publice pe care le pot utiliza indiferent de abilități”

Însă, din păcate, în ceea ce privește accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități (în special pentru copii), autoritățile mai au mult de învățat.
Or interacțiunea copiilor cu dizabilități cu alți copii este foarte importantă în procesul de reabilitare socială. Sunt foarte puține excepții, doar primăriile din Timișoara și Sibiu s-au implicat, iar la polul opus se află Primăria Deva, care, în vara lui 2016, la locul de joacă de pe strada Barbu Lăutaru, a stabilit o regulă discriminatorie: „Este interzisă utilizarea echipamentelor de către copiii cu handicap la membrele superioare și inferioare”. 

Primul loc de joacă pentru copiii cu dizabilități a apărut în Timișoara. La începutul lunii decembrie 2015, consilierii locali au aprobat un proiect de hotărâre depus de Romanița Jumanca, act care prevedea „identificarea a cinci parcuri care să fie dotate cu echipamente pentru copiii cu nevoi speciale și facilitarea accesului însoțitorilor acestora la locurile de joacă special amenajate”. Partea frumoasă a fost că au aprobat dotarea cu echipamente speciale a zece parcuri în loc de cinci cum era menționat în proiect.

La Sibiu, există un loc de joacă în interior pentru copii cu dizabilități, 101 Dalmatieni, un proiect al Asociației DAR, iar în septembrie 2016, primăria Sibiu a amenajat  un loc de joacă tematic, în Parcul Sub Arini, cu echipamente speciale și pentru copiii cu dizabilități.

La Brașov, din 13 mai 2016, există Parcul Stop Discriminării, un spațiu de joacă în aer liber pentru copiii și tineri cu dizabilități. În zona parcului au fost instalate panouri cu explicații despre cum trebuie să se comporte oamenii cu persoanele cu dizabilități.

În iunie 2016, la Alba Iulia, a fost inaugurat un parc special amenajat pentru dezvoltarea abilităților motrice și senzoriale ale copiilor cu dizabilități.

În ceea ce privește Bucureștiul, la începutul lunii iunie 2016,  s-a deschis Joyplace, primul loc de joacă în interior, adaptat pentru copiii cu dizabilități. Iar primul loc de joacă în aer liber a fost lansat de RăsPiua, un proiect AMAis, câștigător al programului Mobilizăm excelența, finanțat de Porsche Romania prin Fundația Comunitară București. Răspiua este o inițiativă pe termen lung, AMAis intenționând să schimbe radical spațiile de joacă publice din România, să le transforme în medii incluzive, accesibile și prietenoase cu toată lumea, prin utilizarea unei abordări plurisenzoriale în conceperea echipamentelor de joacă. Grupurile țintă sunt, în primul rând, copiii, atât tipici cât și cei cu dizabilități, părinții acestora, dar și arhitecții și administrația publică. ”Răspiua face parte din jargonul specific copilăriei noastre și reprezintă cuvântul prin care anunți că reintri într-un joc. Ce vrem sa sugerăm prin asta este că dreptul la joacă trebuie respectat și că toți copiii ar trebui să aibă acces la echipamente de joacă publice pe care le pot utiliza indiferent de abilități. A venit momentul să iasă din lunga perioadă de pauză și copiii cu dizabilități și să găsească în parcuri locuri de joacă gândite în așa fel încât să scoată în evidență ceea ce pot să facă, provocându-i în același timp să se dezvolte”, a spus Iris Popescu, președinta AMAis. ”În proiectele pe care le realizasem până în momentul în care am aplicat la Mobilizăm Excelența, am lucrat în mare parte cu persoane adulte cu dizabilități. Un aspect care ne-a atras atenția era acela că, după o anumită vârstă, apar niște frustrări și temeri peste care este foarte greu să mai treci indiferent de cum evoluează sau nu mediul construit și mentalitatea celor din jur. Astfel, ne-am dat seama că ar trebui să începem de fapt să ne gândim cum putem construi contexte comune de socializare între persoanele tipice și cele cu dizabilități de la o vârstă cât mai fragedă, iar spațiile de joacă sunt cele care oferă, de fapt, primele interacțiuni cu societatea.”, a mai spus ea.

Raspiua

În ianuarie 2017, Sense Internațional România a lansat platforma www.sensabilitate.ro, locul de întâlnire al persoanelor cu surdocecitate din România, al specialiștilor care lucrează în domeniu: profesori, psihopedagogi, psihologi, educatori, asistenți sociali, medici, asistenți medicali, kinetoterapeuți etc. Pe platformă, vizitatorii au acces la o bibliotecă virtuală unde sunt disponibile în mod gratuit articole, documente și cărți de specialitate, plus harta interactivă a specialiștilor și serviciilor inițiate de Sense Internațional România pentru persoane cu surdocecitate – educație, sănătate și servicii sociale, hartă care va fi actualizată permanent. Secțiunea Cursuri este dedicată tuturor celor care se află la început de drum sau celor care au deja o experiență considerabilă în lucrul cu copiii cu surdocecitate, specialiștilor din domeniul social, precum și altor persoane care doresc să afle mai multe despre acest domeniu, pentru a înțelege surdocecitatea și implicațiile ei.

Concluzii

Toate aceste progrese pot îmbunătăți calitatea vieții oamenilor, însă cercetătorii au subliniat că majoritatea tratamentelor nu vor putea fi disponibile publicului larg atât de repede. Totuși, este un pas înainte. Stefan Heller de la Universitatea Stanford se așteaptă ca progresul să se facă pas cu pas. Diagnosticul se va îmbunătăți considerabil în următoarele decenii, vor fi noi descoperiri în ceea ce privește tipurile de aparate auditive și implanturile cohleare, medicamentele și poate terapia pe bază de gene. Șansele există, iar persoanele cu deficiențe de auz vor avea mult mai multe opțiuni decât în prezent.

Un “Nu poți” aruncat în bătaie de joc pe o fișă de orientare școlară cu ce facultăți puteam să urmez și ce nu, mi-a arătat, a nu știu câta oară, un sistem de gândire îngust. Acela a fost momentul în care am decis că trebuie să mă schimb și, la rândul meu, să schimb lumea. Ceea ce mi-am dorit cel mai tare, facultatea de jurnalism era prima tăiată pe listă. Apoi “Literele”. “Limbile străine”. “Filosofia”. “Construcțiile”. Ce rămăsese? Mai nimic. Tata, știind că un “Nu poți” ar putea să mă demoralizeze și mai tare, încerca să mă convingă de utilitatea unor meserii mai frumoase. Dar nu mi-a spus niciodată “Nu poți!”.  Într-un final, am terminat jurnalismul. Și m-am apucat de scris la modul serios. A fost primul pas în a demonstra lumii întregi că “pot”. Așa cum este și articolul de față.

sursa foto aparate auditive: www.flickr.com/photos/51764518@N02/

Acest articol a fost citit de 4244 ori

Articole asemănătoare

2 comentarii pentru “Hipoacuzia și noile tehnologii

    1. Mă bucur că v-a fost de folos! Găsiți pe blog și alte articole din această categorie. În orice caz, voi mai scrie pe această temă. Vă puteți abona și la newsletter sau mă puteți urmări pe pagina de Facebook a blogului. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.