un guest post semnat de Claudia Machedon
In perioada 1-11 septembrie a avut loc, la Muzeul Taranului Roman, Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD. Daca n-ati fost sub norisorul independent, sper c-ati fost deasupra lui, dar tot cu noi. In cazul in care n-ati luat contact cu nicio parte a cloud-ului, atunci ati pierdut o experienta unica.
Au fost 32 de spectacole, a fost prima editie cu trupe din strainatate (respectiv din Franta, Anglia si Ungaria), a fost super. Am zambit, am ras, ne-am bucurat, ne-am plans, am plans, am cunoscut oameni frumosi, am discutat cu actori, regizori, am vazut spectacole care mai de care mai interesante si, la final, am multumit pentru toate astea printr-un moment artistic surpriza prezentat in gala de inchidere. A fost o premiera la UNDERCLOUD ca voluntarii sa creeze ceva de-acest gen si le multumesc colegilor, caci de n-ar fi fost ei, nu mai era nicio premiera anul asta, in afara de cea cu trupele straine. Daca tot am ajuns aici, trebuie sa subliniez c-am fost extrem de placut impresionata de spectacolul de teatru-dans “A l’ombre de core“, al francezilor.
Am sa va las cu trailer-ul spectacolului, desi n-o sa va lamureasca cum ar face-o reprezentatia-n sine. Si chiar despre asta-i cumva spectacolul, despre real si virtual.
UNDERCLOUD este munca, este nesomn, este teatru independent de calitate, este o mare de oameni speciali.
Multumesc, UNDERCLOUD!