Dezvoltarea urbană şi oraşele inteligente

Pe la jumătatea secolului XX, celebra arhitectă Henrieta Delavrancea – una dintre primele femei arhitect din România -, căreia îi datorăm curentul modernist din arhitectura românească (faţada cinematografului Capitol, o serie de imobile proiectate – casa Ion Pillat, Casa Eliza Brătianu, pavilionul grănicerilor de la Palatul Regal, dar şi o serie de construcţii de la malul Balcicului), se opunea proiectului de sistematizare a oraşului şi a satului românesc, a distrugerii tradiţiilor populare autentice, după cum ea însăşi mărturisea în cadrul unui interviu acordat Televiziunii Române, un interviu blamat de dictatura ceauşistă. Sistematizarea se referea, la acea vreme, ”la proiectarea și reorganizarea științifică a așezărilor urbane și rurale în scopul creării condițiilor optime de viață pentru populație”.

50 de ani mai târziu, de la faţade şi aspecte arhitectonice, putem trece deja la oraşele inteligente, care se folosesc de tehnologia informaţiei şi a comunicării pentru administrarea eficientă a resurselor, pentru a economisi energia şi, implicit, costurile, dar şi pentru a îmbunătăţi serviciile şi nivelul de trai al oamenilor.  Avem câteva modele europene pe care le putem invidia. Barcelona, de exemplu, este un astfel de oraş, datorită preocupării sale de a găsi soluţii pentru reducerea emisiilor de carbon, datorită utilizării energiei solare (Ordonanţa Solară); în Copenhaga, 40% circulă cu bicicleta, oraşul fiind un adept al conceptului „cleantech”, conform căruia se folosesc într-un mod inteligent combustibilii şi electricitatea; Berlin era pe locul opt în topul celor verzi oraşe europene, pe locul 14 la inovaţie şi pe locul 17 pentru calitatea vieţii; Paris, în schimb, pe locul trei în lume pentru inovaţie şi pe locul opt pentru digitalizarea serviciilor administrative; Viena este preocupată de reducerea emisiilor de carbon, fiind prezentă în programele Smart Energy Vision 2050, Roadmap 2020 şi Action Plan 2012-2015.

Săptămâna trecută s-a desfăşurat conferinţa Naţiunilor Unite pentru locuinţe şi dezvoltare urbană (Habitat III), în urma căreia s-a adoptat o serie de măsuri. Adoptarea Noii Agende Urbane reprezintă un pas înainte în implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; Noua Agendă Urbană având principii comune cu Agenda Urbană Europeană, concepută pentru a ţine cont de nevoile oraşelor în implementarea politicilor europene.

Conform Agendei Urbane Europene, oraşele inteligente beneficiază, printre altele, de sprijin financiar mai ales pentru proiectele axate pe energie, mobilitate şi digitalizare (și prin Planul Juncker!). O parte din măsuri pentru o dezvoltare urbană şi transformare într-un oraş inteligent. Dar nu există o reţetă anume pentru acestea şi nici nu putem vorbi despre o dezvoltare urbană fără sprijinul cetăţenilor şi, implicit, al autorităţilor. Şi iarăşi ne întoarcem la implicare, dar şi la piedicile politice, administrative sau sociale. Dacă privim la succesul modelului european (vedeți oraşele europene menţionate mai sus), vom constata că autorităţile sunt, în primul rând, deschise unor astfel de idei, dar vom mai observa şi implicarea unei mase largi în procesul decizional. Autoritățile naționale sunt chiar încurajate să-și asume rolul de coordonator în schimbarea orașelor și să le acorde acestora sprijin pentru a beneficia de întregul potențial al zonelor urbane.

Dar putem vorbi de vreun oraş românesc inteligent? Putem spera să vedem în viitorul apropiat? Un oraş precum Bucureştiul, cu peste 2 milioane de oameni din categorii diferite – profesionale, sociale, economice – şi cu viziuni diferite, ar putea fi pe lista oraşelor inteligente? Lăsând la o parte, dar fără a ignora economia, antreprenoriatul şi atragerea investitorilor externi, cel mai important aspect al transformării unui oraş într-unul inteligent este implicarea cetăţenilor în luarea deciziilor. Dreptul cetăţenilor de a lua decizii şi de a se implica în viaţa oraşului reprezintă, practic, dacă vreţi să-i spunem aşa, unul dintre principiile de bază ale democraţiei şi transparenţei. Astfel, oraşul poate fi mult mai aproape de oameni. Şi mai ales, din prisma faptului că, problemele unui oraş sunt cel mai bine cunoscute de oamenii care locuiesc aici, iar soluţiile problemelor pot fi date chiar de aceştia.

h3

Acest articol a fost citit de 11488 ori

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.