Ziua Mondială a Teatrului

Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită în anul 1961, prin votul unanim al participanţilor la Congresul Mondial al Institutului Internaţional de Teatru, creat în 1948, la iniţiativa UNESCO şi a fost sărbătorită pentru prima dată la 27.03.1962, când a avut loc deschiderea stagiunii Teatrului Naţiunilor, la Paris . De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată (27 martie), comunitatea teatrală internaţională celebrează Ziua Mondială a Teatrului.

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate transmite un mesaj internaţional.  În 2015, regizorul polonez Krzysztof Warlikowski este cel care transmite mesajul:

Pe adevăraţii maeştri ai teatrului îi găsim, mai degrabă, departe de scenă. De obicei, ei sunt cei care înţeleg că teatrul nu e o maşină de reprodus clişee şi convenţii. Sunt cei care-i caută sursa vie pe care nu o regăseşti tot timpul în sălile de teatru unde mulţimi de oameni se-nghesuie în fiecare zi, preocupaţi să copieze o lume sau alta. Copiem, în loc să ne creăm propriile lumi care să incite la dezbateri, care au la bază emoţiile ascunse în interiorul nostru. În fapt, tocmai Teatrul este cel care reuşeşte să dezvăluie aceste lumi.

De multe ori mă întorc la proză ca să înţeleg mai bine cum e teatrul. Zi de zi, mă surprind gândindu-mă la scriitorii care acum aproape o sută de ani au descris în mod profetic, dar fără exagerare, decăderea zeilor europeni, apusul ce a cufundat civilizaţia noastră într-o beznă în care nici astăzi nu s-a făcut lumină. Mă gândesc la Franz Kafka, la Thomas Mann şi la Marcel Proust. Acestor profeţi le-aş adăuga astăzi numele lui John Maxwell Coetzee.

Sentimentul lor comun al sfârşitului inevitabil al lumii – nu al planetei, ci al unui model al relaţiilor interumane – şi al ordinii sociale şi răsturnărilor acesteia ne însoţeşte astăzi, marcându-ne profund. Pe noi, cei care trăim după sfârşitul lumii. Noi, care trăim în faţa unor crime şi conflicte ce izbucnesc în fiecare zi, în mereu alte locuri, mai rapid chiar decât reuşesc să fie relatate de mijloacele de comunicare. De altfel, aceste «incendii» devin repede plictisitoare şi dispar fără urmă din relatările de presă. Iar noi ne simţim neputincioşi, îngroziţi şi încolţiţi. Nu mai suntem capabili să înălţăm turnuri, iar zidurile pe care le construim cu încăpăţânare nu ne apără de nimic; dimpotrivă, ele însele au nevoie de protecţie şi grijă, lucru care ne consumă o bună parte din energia noastră vitală. Şi nu mai avem forţa de a încerca să vedem ceea ce se află în spatele porţilor, dincolo de zid. Tocmai din acest motiv teatrul ar trebui să existe şi, de acolo, din spatele porţilor, să-şi caute forţa. Pentru a pătrunde cu privirea acolo unde ne este interzis.

«Legenda însă încearcă să explice inexplicabilul. De vreme ce pleacă de la un adevăr, trebuie să sfârşească din nou în inexplicabil» – în aceste cuvinte descrie Kafka transformarea legendei lui Prometeu. Eu asociez profund aceste cuvinte modului în care ar trebui să fie teatrul. Şi un asemenea teatru, care să-şi aibă începutul în profunzimea adevărului iar sfârşitul în inexplicabil, le doresc tuturor slujitorilor acestuia, atât celor de pe scenă, cât şi celor din public. Le-o doresc din tot sufletul!(sursa: cotidianul.ro)

De fapt, în fiecare zi ar trebui să sărbătorim teatrul şi oamenii săi. De aceea, începând cu 27 martie, timp de 10 zile, veţi găsi, pe pagina de facebook a Arhivei TVR şi pe canalul de YouTube dedicat, câte o scenetă cu mari actori ai scenei româneşti.

Radu Beligan, Costache Antoniu, Marcel Anghelescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ileana Stana Ionescu, Puiu Călinescu, Tamara Buciuceanu Botez, Mitică Popescu, Nicu Constantin, Mişu Fotino, Dem Rădulescu sunt doar câţiva dintre actorii prezenţi în inimile noastre şi pe care Arhiva TVR îi readuce online.

Aşa cum scriam în urmă cu doi ani, într-o pledoarie pentru teatru şi pentru FITS… mergeţi la teatru! Iubiţi teatrul pentru ceea ce este. Pentru ceea ce insuflă privitorilor şi ascultătorilor săi. Dialog şi Cultură. Teatrul regenerează cultura. “Teatrul este forţa bucuriei” cum bine spunea regizorul Eugenio Barba. Sau sărbătoarea clipei…ziua-teatrului-poza-site-tvr

Acest articol a fost citit de 902 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge