Satul românesc moare?
Astă vară am vizitat o parte din Țara Maramureșului, o zonă pe care o văzusem ultima oară în urmă cu 18 ani. După primele comune văzute – Bogdan Vodă, Rozavlea, Bârsana – nicicând n-am fost mai dezamăgită. Orgolii și betoane. În comunele mari din Maramureș găsești vile de toate culorile, de 1, 2 sau 3 etaje. Reușita maramureșeanului plecat la muncă peste hotare, în Spania, Italia, Germania, Irlanda se măsoară în funcție de dimensiunea casei construite. Cu cât este mai mare, cu atât este mai bine pentru mândria lui în fața satului. Unele case au porți și ziduri moderne, din fier forjat, altele păstrează poarta tradițională maramureșeană, mai veche sau mai nouă, după posibilități. Tinerii și cei cu putere de muncă pleacă în străinătate pentru a agonisi averi, dar se întorc în fiecare an, în august, în concediu. Case și mașini. Mașini și case. Acestea sunt prioritățile aici, în unele zone din Țara Maramureșului. Întregul sat trebuie să vadă cât de mult au reușit ei în ultimul an; doar n-au plecat degeaba să muncească afară. De cele mai multe ori, aici rămân bătrânii să aibă grijă de construcții, majoritatea nefinalizate (la roșu), iar cele bătrânești, tradiționale sunt lăsate de izbeliște. Puține mai sunt cele tradiționale în stare bună, reparate și nemodificate (ca stil arhitectural) – în satele mici din Valea Marei – Valea Stejarului, Giulești, Ferești, Berbești. Acele case construite de bunici și străbunici, din lemn de stejar, cu geamuri simple și tocăria vopsită cu alb, roșu, albastru sau maro, cu acoperișurile înalte, distinctive Maramureșului.
Din păcate, nu doar în Maramureș sunt case țărănești în paragină, ci și în alte județe: Mehedinți, Hunedoara, Alba și așa mai departe. Pe de altă parte, unii localnici nu înțeleg că turiștii nu vor să se cazeze în vile luxoase, ci în casele tradiționale autentice. Un turist englez chiar a remarcat, la un moment dat, cât de bine se poate dormi într-un pat cu fân față de un pat normal, cu saltea sau într-o cameră în care încălzirea se face cu sobă cu lemne, iar cerga de lână îi oferă toată căldura și autenticitatea sau prispa pe care să șadă și să-și bea paharul cu lapte proaspăt muls. În afară de etnografi și arhitecți, puțini sunt cei care apreciază casa așa cum este ea – casa aceea tradițională din moși-strămoși.
De asemenea, puțini sunt cei care pot schimba cu adevărat situația jalnică a caselor românești și să pună în valoare patrimoniul cultural tradițional. Asociația Sinaptica, de exemplu, a implementat o serie de proiecte culturale în domeniul patrimoniului construit și imaterial: “Pătratul istoric”, „Desenăm patrimoniul”, „Linii arhitecturale tradiționale” și „Oamenii și istoria orașului”, în 2015; „Selfie altfel”, „Periferii centrale ale Bucureștiului”, „Țiglăritul tradițional”, în 2016; „Palatul Pleșa – neoclasic și tarani”. În 2017 a refacut, în Isverna, casa babii Mariuta si casa lui nea Gheorghe, iar pentru 2018, și-a propus ca alte 4 case să fie refacute și deschise pentru vizitare. Dar nu-i atât de ușor. Cum spuneam și într-un alt articol, ONG poate fi finanțată, în general, din donații mici, individuale, din partea publicului larg, donații de la alte organizații internaționale și de la filantropi, iar acțiunile acesteia pot fi susținute și de către voluntari.
Nu, satul românesc nu moare.
Gazde bune în case bătrâne este un program de dezvoltare locală realizat de către Asociația Sinaptica, în parteneriat cu comunități rurale interesate să-și folosească resursele culturale disponibile pe teritoriul lor, în scopul creșterii sociale, economice și culturale. Ce urmărește acest program? Să susțină dezvoltarea turismului responsabil în zonele rurale cu patrimoniu cultural valoros, încurajarea dezvoltării a micilor industrii bazate pe meșteșuguri și produse agricole tradiționale, crearea unei rețele de găzduire în cadrul gospodăriilor tradiționale. O gazdă bună într-o casă bătrână înseamnă că un localnic locuiește într-unul din satele cuprinse în program și deține o casă cu vechime mai mare de 80 de ani, asupra căreia nu au fost făcute intervenții constructive moderne (recompartimentări sau adăugiri de volume, parchet laminat, gips-carton, termopan și altele asemenea) și este disponibil să facă reparații prin Sinaptica și partenerii săi, asumându-și nemodificarea pentru o durată ulterioară de cel puțin 5 ani și păstrarea construcțiilor pentru accesul turiștilor.
Dar ce înseamnă, din punct de vedere financiar, reabilitarea a 4 case tradiționale din Mehedinți, Alba, Hunedoara și crearea unei rețele de găzduire în cadrul gospodăriilor tradiționale cu cel puțin șase gazde bune care să valorifice turistic arhitectura vernaculară din mediul rural și patrimoniul gastronomic local? 20.000 de lei.
Cum arată o casă țărănească reparată pentru a fi inclusă în circuitul turistic (Isverna, Mehedinți) – imagini înainte și după reparații:
Cum poți ajuta?
Programul de dezvoltare locală prin patrimoniu cultural Gazde bune în case bătrâne este înscris pe platforma Bursa Binelui, singura platformă online care permite donațiile fără comisioane, încurajând astfel donatorii care vor să participe cu sume mici (5, 10 lei) la susținerea financiară a unei cauze. Suma minimă care poate fi donată este de 5 lei. Toată tranzacția este 100% securizată și nu se percepe niciun fel de comision.
În acest moment, programul Gazde bune în case bătrâne se află în lista celor 44 de finaliste din Campionatul de Bine, o competiție organizată de Bursa Binelui, care se desfășoară în perioada 5 decembrie 2017 – 19 februarie 2018. La finalul Campionatului de Bine vor fi recompensate primele 3 proiecte în funcție de numărul donațiilor atrase și al numărului de donatori distincți. Premiile constau în dublarea sumei strânse pe toată perioada Campionatului, în limita a 5.000 Euro pentru fiecare proiect câștigător.
Donațiile individuale sunt importante pentru susținerea unui astfel de proiect sau a oricăror alte proiecte non-profit ale ONG-urilor din România. Cât înseamnă 5-10 lei? Înseamnă mai puțin de 10% din prețul mediu al unei nopți de cazare sau una-două cafele. E mult sau puțin? În cazul unui astfel de proiect de reabilitare a caselor tradiționale, gândește-te doar la faptul cum arătau casele tradiționale, ba chiar casa părinților sau a bunicilor tăi și… cum arată acum sau cum vor arăta într-un viitor nu prea îndepărtat. Îți mai amintești mirosul lemnului de brad, de stejar ori mirosul cergii proaspăt spălate în vâltoare? Gustul laptelui proaspăt muls de la văcuța din ogradă ori al slanei afumate din pod, cu ceapă? Hai să ținem aceste amintiri vii! Asta se poate face din donațiile voastre: case reparate și produse tradiționale românești. Case în care să-ți fie atât de drag să te cazezi. Timp de o noapte, două, trei, o săptămână, aici, în Mehedinți, apoi în Alba, în Hunedoara și poate chiar și în Maramureș. Eu sper să se extindă proiectul și în alte zone ale României. Pentru că satul românesc NU moare. Avem o țară atât de frumoasă, cu oameni care chiar se zbat să schimbe ceva. Voi?
Vrei să afli ce mai scriu? Abonează-te!Newsletter săptămânal: primești cele mai importante articole pe e-mail! [wysija_form id=”1″] |