RuralFest 2015, satul românesc din mijlocul orașului

Opt ambasade, 80 de producători şi 41 de meşteşugari au participat duminică, 20 septembrie 2015, la cea de-a doua ediție a RuralFest, un eveniment organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu Primăria Municipiului București.

Cu cât cumpăraţi produse mai tradiţionale, mai sănătoase, mai prietenoase cu mediul – şi asta de multe ori înseamnă că ele trebuie să fie produse cât mai aproape de casă, cu atât daţi o şansă satului românesc să se dezvolte”, a spus, la deschiderea evenimentului, Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, a spus că în mediul rural mai sunt multe lucruri de făcut, dar că „România a făcut un real progres în ceea ce înseamnă produsele tradiţionale, produsele ecologice„. ”RuralFest sau Satul din mijlocul oraşului este un eveniment care vrea să refacă legătura dintre locuitorii de la oraş și satele românești autentice, cu tradițiile, obiceiurile și poveștile fiecărei regiuni.” a mai declarat Daniel Constantin, pe contul său de facebook.

Pe şoseaua Kiseleff, între Piaţa Victoriei şi strada Arhitect Ion Mincu, erau zeci de standuri împărțite pe zone (Moldova și Bucovina, Oltenia și Muntenia, Transilvania, Dobrogea și  Maramureș), cu produse tradiționale, pe la care s-au perindat, de-a lungul zilei, zeci de mii de oameni. Părinți cu copii de-o șchioapă, în cărucioare sau în brațe, vârstnici, dar și tineri. Mulți tineri. Cozi uriașe la standurile cu bere artizanală, înghețată naturală în butoi, fasole cu cârnați și sărmăluțe cu mămăligă, plăcintă cu brânză, cozonaci, prăjituri de casă din Maramureș, cârnați și slănină afumată, pește, ”legume fericite”, vin și must. N-au lipsit nici atelierele pentru copii: ateliere de ornat turtă dulce, ateliere de pictat obiecte din ceramică, ateliere de olărit, dar și miniferma cu animale și păsări din gospodărie.

Meșteșugarii și producătorii erau dornici să-ți povestească din tainele realizării produselor lor, fie că era vorba despre costume populare, trăistuțe și podoabe, covoare vegetale, lemn sculptat, olărit, vase din ceramică, icoane pe sticlă, păpuși, fie dulcețuri, gemuri și alte produse tradiționale. Unii meșteri populari erau pentru prima dată la RuralFest, alții participau la toate târgurile de profil. ”Este a doua oară când particip la RuralFest, dar nu merg și la alte târguri. Îmi este foarte greu, distanța e mare…” mi-a mărturisit Ana Andreică, creator de costume populare din Călinești, Maramureș.

Ionela Lungu, meșter popular, Humulești: ”Mai întâi, noi, meșterii, trebuie să facem ceva pentru noi și abia apoi să facă statul pentru noi.”

IMG_5762Ionela Lungu locuiește la trei case de Casa Memorială ”Ion Creangă”. ”M-am născut într-un oraș nu foarte mare, Tulcea și am crescut și învățat aici. Dunărea mi-a fost apa pe care o traversam cu barca, vara, când mergeam la plajă. Peștele nu-mi plăcea atât de mult, doar un borș de pește pe care l-am mâncat în Deltă mi-l amintesc din copilărie, când am fost cu părinții și mi-a plăcut foarte mult. După liceu, nu am intrat „din prima” la mate. Pe atunci, credeam că vreau să fiu profă de mate, ca fratele meu, iar dupa vreo doua nereușite la Universitatea din București, am intrat cu brio la Iași, la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Eram a treia pe listă, apoi am făcut și un master, asta așa, ca să fiu un inginer de renume.”

Cum ai început să creezi aceste minunății?

Ionela Lungu: Facultatea în sine nu mi-a fost foarte de folos în abilitățile mele tehnice, pentru că ar fi un risc să mă puneți să schimb uleiul la vreo mașină de strung sau chiar și la un autoturism. Dar mi-a dezvoltat viziunea și gândirea inginerească; ca să zic așa, sunt mult mai structurată și mai practică. Asta se adaugă la faptul că am o mamă educatoare și o soră mai mare, foarte creativă, de la care am învățat să fac tot felul de lucrușoare originale și cu îndemanare. Am crescut într-o casă plină de material didactic pentru copii de grădiniță, ceea ce m-a ajutat mai târziu în devenirea mea.
Măritată fiind cu un humuleștean – stăm chiar la două case de curtea lui Ion Creangă – am avut ideea, cu ani în urmă, să fac aceste chipuri ale personajelor din poveștile lui Ion Creangă.

Se pot numi „minunății”, da, pentru că printr-o minune m-am apucat. După ce am terminat facultatea și ne-am mutat la socri, la Humulești, m-am apucat să recitesc povestioarele și am râs cu atâta poftă, de voiam, cumva, să realizez aceste personaje după cum îmi închipuiam eu că ar fi. Primele căciulițe de pe capul omuleților au fost făcute după o idee de-a lui Costi, soțul meu, care a tăiat o căciulă de astrahan de-a socrului meu. N-a găsit multă vreme căciula ghietu’ om…

Trei cuvinte care ar caracteriza creațiile tale?

Ionela Lungu: Personajele mele, așa, pe scurt, le pot descrie în trei cuvinte cheie: umor, creativitate, originalitate.

Ce materiale folosești?

Ionela Lungu: Figurinele sunt din lut, le modelez ca niște mici caricaturi, sunt amuzante pentru că și poveștile, atunci când le citim, stârnesc râsul.

Care este drumul de la idee la creația propriu-zisă și cât de greu se realizează fiecare în parte?

Ionela Lungu: Folosesc elemente naturale pentru chip. Cum am zis, folosesc lut, pe cap le pun căciulițe de miel, din blănițe tăbăcite, pentru păr, tot felul de blănițe. Pentru Păcală, pentru că e tânărul din popor care da răspunsuri în doi peri și e mucalit, îi lipesc un păr din blăniță neagră, de nurcă, pentru moș Ion Roată, blană albă pentru mustăți, oaie tzigaie (așa se numește specia), lui moș Chiorpec, o blană grizonată. Personajelor feminine, cum ar fi fata moșneagului sau fata babei, Irinuca, tușa Marioara, soacra și Smărăndița popii, le adaug păr din fuior de cânepă sau fire pe care le împletesc în codițe. Baticuțele de pe cap le decupez din băsmăluțe înflorate.
De fapt, realizez o lume a lui Ion Creangă așa cum o văd eu. Creangă nu a descris în cuvinte pe fiecare în parte, ci din faptele lor mi-am dat seama cum ar arăta. Oricum, cine trece prin fața standului meu, se oprește brusc și începe să zâmbească, pentru că sunt amuzante și cred că fiecare trecător/turist încearcă să identifice, la rândul lui, personajele.
Pe lângă aceste personaje, mai realizez și o tapiserie ce reprezintă Nică cu pupăza din tei sau Nică în cireș. Sunt diferite fire pe care le lipesc pe o țesătura din sac. Aceste tapiserii decorează multe dintre pensiunile din jurul Tg. Neamț, dar și case ale unor români care locuiesc prin lume: Canada, Statele Unite, Franța.

Este prima participare la RuralFest? Ce înseamnă RuralFest pentru tine?

Ionela Lungu: La RuralFest am participat și la prima ediție, anul trecut. Am fost invitați de către echipa organizatoare a Reprezentanței Comisiei Europene și se pare că le-au plăcut standul și prezentarea noastră, pentru că iată, am fost invitați și la ediția din acest an. A fost o organizare impecabilă, suntem onorați că am putut să venim din Humulești pe artera principală a Bucureștiului, pe Kiseleff și să prezint lumea lui Ion Creangă în personaje.
A fost o bucurie și pentru mine, dar s-a văzut că și pentru bucureștenii sau străinii care au trecut prin fața standului meu. Tuturor le-am spus că sunt bineveniți la noi, în zona Neamț, pentru că au multe obiective turistice pe care le pot vizita: Cetatea Neamț, Mănăstirile Agapia, Văratec, Neam, Secu, Sihăstria, Rezervația de zimbri.

Ce crezi că ar trebui să facă statul pentru a încuraja meșteșugarii?

Ionela Lungu: Ce să facă statul pentru meșteșuguri? Eu acum zâmbesc. Pentru că niciodată nu gândesc în sensul acesta. Mai întâi, noi, meșterii, trebuie să facem ceva pentru noi și abia apoi să facă statul pentru noi. Zic asta pentru că, atâta timp cât rămai autentic, nu te comercializezi în mod industrial, vei fi luat în seamă. Cum China este peste tot, dacă rămâi România, reziști. Ce pot eu să zic că a facut statul pentru mine ca meșter? Până nu am arătat ce POT eu să fac, nici statul nu m-a întrebat – ce VREI să fac pentru tine?

Ai apelat sau ai apela la fonduri europene pentru micii intreprinzători?

Ionela Lungu: Din păcate, fonduri europene nu am accesat, pentru că Humulești este Târgu Neamț, adică oraș. Iar fondurile pentru meșteri se adresează mediului rural. Nu se uită nimeni dacă stai la casă și nu la bloc ori că stai pe uliță și nu la șosea.

Cum îți promovezi produsele?

Ionela Lungu: Am un atelier acasă, unde lucrez pe timp de iarnă, iar din primăvară, am un mic magazin la baza Cetății Neamț, un atelier cu cerdac, unde turiștii pot vedea ce lucrez. Îmi place să-l numesc Lungu’s Mall. E un fel de a privi lucrurile în prezent și tot cu umor.

Te ajută cineva? Vei transmite mai departe aceste meșteșuguri?

Ionela Lungu: Nu am ajutoare. Așa cum unui pictor nu poate nimeni să-i picteze tablourile, așa nici mie n-are cine să-mi modeleze figurinele, pentru că nu ar mai fi ale mele… Nu?
De participat, participăm la târguri doar foarte importante, la Târgul de Florii de la Muzeul Țăranului Român și la cel de Sf. Nicolae.  La târgul de Crăciun din București am participat de la prima ediție, când ținea câteva zile, în preajma Crăciunului și ni se asigura cazarea. Dar de când ține o lună (de la 1 decembrie) și au mai pus și taxe, îmi este imposibil să mai particip. Este una dintre problemele cu care ne-am confruntat. Mă mir că unii meșteri au atâta marfă de pot sta o lună în București, fără cazare asigurată și sunt dispuși să plătească și o taxă. Nu știu cum fac.

Ce surprize pregătești pentru viitorul apropiat?

Ionela Lungu: Surprizele pe care le mai realizez ar fi punguțele cu doi bani, sunt din piele și chiar au doi bani în ele. Apoi mai fac niște mici, mici figurine, tot cu codițe sau căciulițe, le atașez niște magneței sau le fac cu ocazia mărțișorului.
Vă aștept în vacanțe la noi, în Ținutul Neamț (să nu mai dați năvală doar pe Valea Prahovei), pentru că veți vedea, pe lângă obiective turistice, si oameni ai locului care îmbogățesc această zonă. Și veți da, poate, și de mine. 🙂

12049452_1063597423679897_8362001289930673339_n

Victoria și Isidor Berbecaru, creatori de covoare vegetale, Botiza, Maramureș: ”Durează foarte mult, pentru că îți trebuie zile să culegi flori, să le usuci, pe urmă să fierbi lâna…”

IMG_5879”Noi suntem în Botiza din 1974.” povestește Isidor Berbecaru. ” Eu am mers acolo ca preot, ca să construiesc o biserică în vremea comunismului. Și am construit-o cu oamenii din sat care lucrau la mina de aur și la pădure… Umblând după materialele pentru biserică, mi-am neglijat soția, care era profesoară și avea două fetițe. Și atunci, în vremea asta, ea a umblat pe câmp după flori. A cules flori, plante, coji de ceapă, coji de arin, coji de nucă și a început să vopsească lână cu diferite culori. Primele realizări au fost în 1978, când a deschis prima expoziție de covoare la muzeul din Sighet. După aceea, în 1982, au venit de la Muzeul Brukenthal din Sibiu două specialiste care, auzind ce face, au stat o săptămână, au colaborat cu soția și au realizat prima expoziție mare la Brukenthal, în Sibiu. După patru luni de stat acolo, au dus covoarele la București, la Muzeul Satului. În 15 noiembrie 1983, a avut prima mare expoziție la Muzeul Satului din București. Acolo a venit academicianul de etnografie și folclor, Mihai Pop, care era din Maramureș, din Glod (părinții lui erau preoți) și a vorbit foarte frumos despre covoare. Apoi, de la Muzeul Satului am mers la Muzeul din Tg. Mureș, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, apoi la Muzeul din Baia Mare. A fost și la Cântarea Romaniei trei ani: în 1983, 1985 și 1987. A luat locul I pe țară! O preoteasă care nu era membră de partid! Datorită valorii rețetelor de plante și a motivelor ancestrale, zoomorfe, antropromorfe, romboidale, a avut de trei ori locul I la Cântarea României. După ’90, a colindat toată Europa: la Viena de trei ori, la Strasbourg, la Hamburg, la Salonic, la Paris de două ori, la Londra, în Statele Unite, la New York şi la Washington, la Ambasada Franței din Washington și Miami, Florida.”

Covoarele dvs. sunt cunoscute în toată lumea. Totuși, în afară de târguri și expoziții, le putem vedea și online?

Isidor Berbecaru: Acum ni se face un site pe internet.

Cât de greu se realizează un astfel de covor?

Isidor Berbecaru: Durează foarte mult, pentru că îți trebuie zile să culegi flori, să le usuci, pe urmă să fierbi lână cu covoarele și să le speli, să le pregătești și pe urmă la război (de țesut). Durează de la o lună până la patru luni. Trebuie trei femei să țeasă cam două luni de zile.

Vă mai ajută cineva la realizarea covoarelor? Veți transmite mai departe acest meșteșug?

Isidor Berbecaru:  În Botiza au mai fost și alte țesătoare care s-au ocupat. Una Aglaia, la Sighet, una, familia Pipaș din Tisa, care au fost cei mai mari colecționari de artă și lucruri vechi din Maramureș, dar au murit și n-au lăsat niciun urmaș. Preoteasa a schimbat mentalitatea tuturor femeilor din sat care-s țesătoare vestite de zeci de ani, dar au făcut numai kitsch din fibre sintetice și flori, cu frunze și prostii din astea. Numai după ’90 a reușit, când au venit străinii cu valută și au văzut toate că se poate pe valută și s-au apucat toate acum. Dar acum, mai puține lucrează, mai multe sunt sclave și slugi în Germania la plante din astea, la ridichi, la ceapă, salată… Se câștiga banii altfel.

Este prima participare la RuralFest?

Isidor Berbecaru: Da. Cu siguranță vom veni și anul viitor.

IMG_5880

Acest articol a fost citit de 1498 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

1 thought on “RuralFest 2015, satul românesc din mijlocul orașului

    Cristian Ciuncan

    (03/10/2015 - 07:41)

    Multumim pentru articol si interviuri…!
    Ganduri Bune!

    [Raspunde]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge