Revolutia lui Sportacus

Luna trecuta, piticotul si catelul au facut praf salteaua din dormitor. Nu ma intrebati cum, ca nici acum nu am aflat, desi am o banuiala… Dar daca ii intrebi ce-au facut cu salteaua, unul se ascunde dupa usa, altul sub birou…

–          Voi sunteti precum Robbie Putrezitul! ne spunea piticotul pana sa strice salteaua…

Stiind ca ii placea sa inventeze tot felul de personaje si povesti, am intrat in jocul lui.

–          Robbie Putrezitul?! exclamam noi. Dar tu cine esti?

–          Eu sunt Sportacus! raspundea piticotul, mandru de sine. Iar catelul dadea din coada ori de cate ori auzea cuvantul „Sportacus”.

Adevarul era ca multe dintre obiceiurile piticotului se schimbasera. In bine. Dintr-odata se spala singur pe dinti fara sa-i mai aminteasca nimeni. Cerea cate un mar dupa fiecare masa. Manca toate legumele din farfurie. Se culca seara mult mai devreme… Si, cel mai important, tragea de bunica zilnic sa-l duca in parc.

–          Trebuie sa fac sport! ii zicea el bunicii. Acum, pana nu vine frigul. Fiindca dupa aceea, nu mai pot face nimic in casa.

Alerga, batea mingea, topaia, nu statea o clipa locului. Si catelul dupa el. Pana cand intr-o zi, roasa de curiozitate, l-am luat la intrebari.

–          Cine este Sportacus asta? Dar Robbie Putrezitul?

–          Sportacus este eroul meu, raspundea piticotul. Sare, se da peste cap si tot timpul cade in picioare. Ne arata ca trebuie sa facem sport in fiecare zi, sa ne spalam pe dinti si sa mancam sanatos.

–          Dar de unde si pana unde Sportacus? l-am intrebat noi, uimiti.

–          Din Oraselul lenes. Desenele alea animate de pe dvd-uri.

In sfarsit, se lamurea o parte din mister.

–          Dar Robbie Putrezitul?

–          El ii impiedica pe copii sa faca sport, zise piticotul. Robbie este raul orasului, dar planurile lui rele nu-i ies niciodata pentru ca Sportacus este inteligent. Si mai e si Stefania, dansatoarea, care il ajuta pe Sportacus.

–          Si noi de ce suntem porecliti Robbie Putrezitul?

–          Pentru ca nu faceti sport! a exclamat piticotul. Iar pe mine nu ma lasati sa topai pe saltea!

Replica lui ne-a pus pe ganduri. Cand vine vorba de facut sport, tot timpul gaseam cate o scuza. Desi aveam cateva sporturi favorite, nu prea reuseam sa ne facem timp si pentru acestea. Vara, jucam badminton pana dadeam in febra musculara, apoi luam o lunga pauza. Ne plimbam cu bicicleta, dar pe distante mici. De inotat, inotam doar la mare si la piscina hotelului. Deci sport… ocazional.

–          Uite, e toamna, nu mai pot alerga cu bicicleta pe afara fiindca e frig. Asa ca am nevoie de o bicicleta de casa, continua piticotul. O bicicleta mecanica sau fitness. Am vazut eu una ieftina si buna in oferta de la real,-. Asa as putea face sport zilnic, cum face si Sportacus! Sportul te tine in forma!

–          I-auzi ce zice… Sportacus! i-am spus eu sotului. Sportul te tine in forma! Trebuie sa luam o bicicleta fitness. Si sa mancam sanatos. Degeaba tii regim, daca nu faci si sport zilnic.

Abia acum ii inteleg pe cei care vorbesc cu atata pasiune despre sport… Jucatorul de tenis simte fara incetare complexitatea loviturilor sale la care iau parte brate si picioare, umeri si coapse. Canotorul se supune vrajit cadentei vaslelor intr-o unitate sinergica impusa de echipaj. Portarul de fotbal pareaza mingea cu o impresie inegalabila de reusita. De fapt, orice sport va duce la o experienta launtrica de fericire, de bucurie…

In ceea ce ne priveste, ajungem la vorbele lui Voltaire: „Trupul unui atlet si sufletul unui intelept”. Ori „Mens sana in corpore sano”. Un piticot intelept ce ne-a dat o lectie de viata. Zilnic trebuie sa facem sport! Si sa mancam sanatos…

articol participant la etapa 20 SuperBlog 2012

Acest articol a fost citit de 1355 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge