Produse alimentare românești protejate la nivel european

logos

Tot mai multe țări își înscriu produsele alimentare pentru a le atesta unicitatea. Potrivit datelor MADR, la nivel mondial sunt garantate 1.427 de produse tradiționale, din care UE deține 1.404. Cele mai multe produse protejate le deține Italia (296), Franța (243), Spania (205), Portugalia (139), Grecia (106) și Germania (96).

La nivel european, produsele tradiționale sunt împărțite în trei categorii: produse cu denumire de origine protejată, cu indicaţie geografică protejată şi specialităţi tradiţionale garantate.

  • Indicaţia geografică: numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau reputaţie poate fi atribuită mediului geografic respectiv (inclusiv factori naturali şi/sau umani) şi a cărui producţie/ prelucrare/preparare are loc în zona geografică definită.
  • Denumirea de origine: numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care desemnează un produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau caracteristici esenţiale sunt în mod esenţial sau exclusiv datorate unui mediu geografic dat (cu factori naturali şi umani inerenţi) şi a cărui producţie/prelucrare/preparare are loc în zona geografică definită.
  • Specialitatea tradiţională garantată: produs agricol sau produs alimentar tradiţional a cărui specificitate este recunoscută şi protejată în Comunitatea Europeană prin înregistrarea în conformitate cu Regulamentul nr. 509/2006. Ceea ce diferenţiază acest concept de indicaţiile geografice şi denumirile de origine este faptul că STG nu are drept criteriu legătura dintre proprietăţile produsului şi aria de origine a produsului, ci pune în valoare metoda de fabricare a acestuia, care trebuie să fie tradiţională. Exemplu de specialitate tradiţională garantată: brânză Mozzarella. Specialităţile tradiţionale garantate  nu  pot fi înregistrate decât în condiţiile următoare: dacă sunt produse cu materii prime tradiţionale și dacă se caracterizează fie printr-o compoziţie tradiţională, fie printr-un mod de fabricare/prelucrare tradiţional.

Care sunt produsele eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?

Lista produselor eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine, în conformitate cu legislaţia europeană, se regăseşte în:

  1. Anexa I la Tratatul Instituind Comunitatea Europeană – Produsele agricole şi alimentare, preluată de legislaţia română (Ordinul nr. 285/2004):
  • Animale vii
  • Carne şi măruntaie comestibile
  • Peşte, crustacee şi moluste
  • Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală
  • Intestine, vezică şi stomac de animale (altele decât peştele), întregi sau bucăţi
  • Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele menţionate la capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman
  • Arbori vii şi alte plante; bulbi, rădăcini şi altele la fel; flori taiate şi frunziş ornamental
  • Vegetale şi câteva rădăcini şi tuberculi comestibili
  • Fructe şi nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice
  • Cafea, ceai şi condimente, excluzând mate
  • Cereale
  • Produse din industria morăritului, malţ şi amidonuri; gluten; inulin
  • Seminţe şi fructe oleaginoase; diverse grâne
  • Seminţe şi fructe; plante medicinale şi industriale; paie şi furaje
  • Pectine
  • Untură şi alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite
  • Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv „premier jus”) produs din aceste grăsimi
  • Stearină din untură de porc, oleostearină şi stearină din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel
  • Grăsimi şi uleiuri din peşte şi mamifere marine, rafinate sau nerafinate
  • Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat
  • Grăsimi şi uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate
  • Margarine, înlocuitor de untură şi alte grăsimi preparate, comestibile
  • Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale
  • Preparate din carne, peşte, crustacee sau moluşte
  • Zaharuri din sfeclă şi trestie de zahăr, solide
  • Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel
  • Melasă, decolorată sau nedecolorată
  • Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu excepţia sucurilor de fructe care conţin zahar în orice proporţie
  • Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită
  • Coajă de cacao, tărâte, pieliţe şi resturi de cacao
  • Preparate din legume, fructe şi alte părţi de plante
  • Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool
  • Vin din struguri proaspeţi, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool
  • Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry şi mead)
  • Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obţinute din produsele agricole prevazute în prezenta anexa, excluzând lichiorul şi alte băuturi spirtoase şi preparate alcoolice, cunoscute ca extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor
  • Oţetul şi înlocuitori de oţet
  • Reziduuri şi resturi din industria alimentară; furaje animaliere
  • Tutun
  • Pluta neprelucrată, zdrobită, granulată sau macinată, resturi de plută
  • In, materie primă sau procesat, dar nu tors, câlţ şi resturi (incluzând fire trase)
  • Cânepa (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepa (incluzând fire trase)

Pentru a beneficia de protectie in statele membre, indicatiile geografice si denumirile de origine ale unui produs recunoscut in prealabil in statul membru trebuie inregistrate la nivel comunitar intr-un registru de denumiri de origine protejate sau de indicatii geografice protejate. Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate poate fi accesat pe Internet: http://ec.europa.eu/agriculture/quality/door/list.html 

Pentru a putea fi comercializat produsul protejat ca denumire de origine trebuie sa prezinte un element de control, acesta fiind simbolul comunitar asociat pe eticheta. Obtinerea unei DOP (Denumire de Origine Protejata) este un demers colectiv, respectiv al unui grup. Grupul reprezinta si reuneste toti operatorii filierei de obtinere a produsului pentru care se solicita protectie. Grupul este interlocutorul Oficiului National al Produselor Traditionale si Ecologice Romanesti. Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti este instituţia publică, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului  Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată integral de la bugetul de stat. Pentru a solicita protectia unei denumiri de origine nu este necesar ca in prealabil produsul sa fie atestat ca produs traditional, acest demers poate sa fie facut direct.

România

În momentul de față, România are trei produse alimentare protejate la nivel european.

IGPMagiunul de prune Topoloveni – fabricat de SONIMPEX SERV COM SRL a fost înregistrat la 8 aprilie 2011 ca Indicaţie Geografică Protejată (IGP). Magiunul de prune Topoloveni a fost listat în baza de date a denumirilor şi înregistrărilor (DOOR), fiind postat pe site-ul oficial al Comisiei Europene: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:094:0021:0022:RO:PDF

Salamul de Sibiu – fabricat de membrii grupului aplicant Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) – SC SALSI SA – Sinaia, jud. Prahova; SC H&E REINERT SRL – Feldioara, jud. Brașov; SC ALDIS SRL – Călărași, jud. Călărași; SC AGRICOLA INTERNAȚIONAL SA, Bacău, jud. Bacău; SC SCANDIA ROMÂNIA SA – Sibiu, jud. Sibiu, a fost înregistrat la 19 februarie 2016, ca Indicaţie Geografică Protejată (I.G.P.). Acest tip de salam este un preparat din carne crudă, uscat, asemănător cârnatului, acoperit cu un strat subțire de mucegai. El este produs în București și în județele Bacău, Brașov, Covasna, Călărași, Ilfov, Prahova și, după cum sugerează și numele, Sibiu. Primele referiri la producția și comercializarea lui datează din secolul al XIX-lea, el fiind denumit inițial  „Salam de iarnă”. Salamul de Sibiu a fost listat în baza de date a denumirilor şi înregistrărilor (DOOR), fiind postat pe site-ul oficial al Comisiei Europene: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:JOL_2016_044_R_0003&from=EN

DOPTelemea de Ibăneşti – fabricată de S.C. MIRDATOD PROD S.R.L. membră al grupului aplicant ASOCIAȚIA PENTRU PROMOVAREA PRODUSELOR TRADIȚIONALE DE PE VALEA GURGHIULUI, comuna Ibănești, sat Ibănești, nr. 273, județul Mureș, a fost înregistrată la 15 martie 2016, ca Denumire de Origine Protejată (D.O.P.). Telemea de Ibănești este primul produs românesc inclus în registrul european al produselor cu „denumire de origine protejată” (DOP). „Telemeaua de Ibănești” este o specialitate de brânză produsă din laptele obținut de la vacile crescute în zona văii Gurghiului, sărată prin utilizarea saramurii provenite de la fântânile cu apă sărată din localitatea Orșova. Ea poate fi produsă doar în zona localităților Gurghiu, Hodac și Ibănești din județul Mureș, care sunt parte a văii Gurghiului, locul unde metoda de producere a fost transmisă din generație în generație.

Inițial, Comisia primise un act de opoziție din partea Greciei. Comisia a examinat opoziția transmisă de Grecia și a considerat că este admisibilă. Cuvântul „Telemea”, care face parte din denumirea „Telemea de Ibănești”, este aproape identic cu denumirea „Τελεμές” (Telemés) care este utilizată în Grecia. „Τελεμές” (Telemés) este o brânză albă în saramură, produsă la scară comercială în diferite zone din Grecia. Opoziția susține că înregistrarea denumirii „Telemea de Ibănești” ar periclita existența unei denumiri parțial identice, și anume „Τελεμές” (Telemés), precum și existența unor produse care s-au aflat legal pe piața elenă cu cel puțin cinci ani înainte de data publicării cererii de înregistrare a denumirii „Telemea de Ibănești”. Ulterior, România și Grecia au ajuns la un acord. Astfel cum rezultă din informațiile schimbate cu Grecia în cadrul procedurii de opoziție, România produce la nivel național o brânză denumită „Telemea”. Această producție este în conformitate cu un standard național aprobat de Asociația de Standardizare din România. În 2014, au fost produse în România aproximativ 24 000 de tone de brânză „Telemea”. Prin cererea de înregistrare a denumirii „Telemea de Ibănești”, România nu vizează rezervarea utilizării termenului „Telemea”. România și Grecia au fost de acord că protecția denumirii „Telemea de Ibănești” nu ar trebui să includă denumirea de sine stătătoare „Telemea”, ci doar denumirea compusă „Telemea de Ibănești” în ansamblul său. În plus, cele două țări au ajuns la concluzia că regulamentul de înregistrare a denumirii „Telemea de Ibănești” în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate ar trebui să includă un considerent în care să se specifice sfera de aplicare a protecției. Prin urmare, denumirea de origine „Telemea de Ibănești” (DOP) ar trebui să fie protejată în ansamblul său, în timp ce termenul „Telemea” poate continua să fie utilizat pentru etichetare sau prezentare pe teritoriul Uniunii, cu condiția respectării principiilor și normelor aplicabile în ordinea sa juridică. Telemea de Ibăneşti  a fost listată în baza de date a denumirilor şi înregistrărilor (DOOR), fiind postat pe site-ul oficial al Comisiei Europene:  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R0365&from=EN

 

Acest articol a fost citit de 956 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge